Sala de cinema și vinilul

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Sala de cinema și vinilul jpeg

DokStation, ediția a V-a. E imposibil să organizezi un festival de film în condițiile actuale?

Nu e imposibil, dar nici foarte la îndemână. Îți cam scade elanul și e destul de frustrant să faci proiecții cu filme documentare proaspete și bune despre muzici și muzicieni doar pentru o mînă de oameni, să te limitezi la bucuria că poți avea continuitate. E bizar cum ni se schimbă pretențiile și nemulțumirile și începem să ne gîndim cu jind la „cealaltă viață” de acum mai bine de șase luni. Sîntem din ce în ce mai limitați și distanțați, situație care pentru organizatorii de evenimente, concerte, spectacole e aproape un deces. Cu toate neajunsurile financiare, încîlcelile birocratice, bîlbîielile instituționale, incompetențele guvernamentale și bîjbîielile organizatorice, era mai bine pe vremea cînd nu dăduse molima peste noi. Acum reconsiderăm totul, iar normalul nu va mai arăta la fel. Acum compunem noul normal, ne adaptăm, inventăm sau murim. În fond, și de noi depinde cum va arăta viitorul normal. Avînd în vedere situația din acest moment, mă uit cu bucurie în spate și sînt mulțumită că am avut voie și condiții să organizăm ediția a V-a DokStation, chiar și așa limitați.
A trebuit să ne limităm foarte mult, am avut doar nouă filme proiectate în două locuri (DESCHIS Gastrobar și Grădina cu filme) și atît. Nu am avut avanpremierele DokStation din iulie și din august, întîlniri cu artiști internaționali invitați, concerte, proiecții de film în spații închise, ateliere de educație cinematografică și muzicală pentru copii, întîlniri între artiști autohtoni și internaționali (regizori, muzicieni, producători etc.), masterclass-uri.

Chiar vorbeam cu colegii mei în timpul proiecțiilor care conțineau invariabil imagini cu mulțimi, aglomerații la concerte și, cu nostalgie și îngrijorare, ne întrebam cînd va fi posibil din nou „o asemenea grozăvenie”. Nu părea nici din istoria foarte recentă și nici nu pare posibil în viitorul foarte apropiat.

Publicul e diferit?

Nu cred că sînt mari diferențe, totuși, poate doar mai multă bucurie în ochi. O fi și din pricina măștilor! Doar că e altă atmosferă cînd numărul de suflete care văd același film și respiră aceeași muzică e foarte mare. E plăcut cînd spectatorii reacționează la ce se întîmplă pe ecran, iar la bucățile în care erau concerte, poate că lumea a vibrat mai intens.

Cum „revinventăm” cultura?  

În industria concertelor e o mare problemă, probabil pe termen lung. Dar ar putea fi și reversul, care pare ideal. Radiourile comerciale ar trebui să-și reconsidere listele și să îmbunătățească calitativ conținutul pe care-l livrează. Astfel, pe lîngă investiția în muzică valoroasă ar face și educație și promovarea muzicilor care erau, de multe ori, expuse în concerte. Dar sigur că experiența concertelor e incomparabilă și va mai trece ceva vreme pînă la revenirea la „normal”. Însă nici gîtul ăsta alungit către viitor nu ne face bine, dacă stăm într-o permanentă așteptare. Pe de altă parte, industria muzicală e plină de rechini care abia așteaptă să profite de orice situație și de oricine le umple buzunarele, așa că salvarea muzicii prin radiourile comerciale e oarecum naivă.
În ceea ce privește filmele, aici cred că exploatarea oficială a filmelor în mediul online, pe platforme cu plată, e o soluție pe termen lung și n-ar trebui văzută doar ca soluție provizorie, de criză. Lumea începe să se obișnuiască să plătească pentru produsele audiovizuale și, sigur, încă e loc de educație pentru asta.

Moare cinematograful?

Cinematografele puteau foarte bine să rămînă deschise publicului, cu toate condițiile și restricțiile impuse de pandemie și de autorități. Temerea mea e că ar fi rămas deschise cam degeaba, pentru că nici nu sînt prea multe premiere și oamenii încă se tem, mai ales cu acest nou val de îmbolnăviri. Industria cinematografică e în cumpănă, e la cotitură (sigur că și rechinii de aici stau cu portofelele deschise, nu mă îndoiesc!), și asta poate că e și un semn bun sau, în orice caz, e o ocazie să se reinventeze, să se regîndească și poate să se întîmple o mică revoluție nu doar tehnologică (a tot avut parte!), dar și de conținut. Mă îndoiesc că sala clasică de cinema o să dispară curînd. În fapt, cred că după ce o să începem să respirăm fără mască o să fie o resuscitare a cinematografelor tradiționale, pe de-o parte, din pricina unui consum excesiv de online care dăunează grav sănătății, mai ales celei mintale, și pe de altă parte, dintr-o melancolică nevoie de a sta împreună și „de a visa același vis”. Sînt de modă veche, dar nu cred că nu poate reapărea moda mersului la cinema, chiar și așa, de ochii lumii, cam cum a reapărut și moda ascultării muzicii pe vinil. Cam scump, dar uite că n-a murit.

Ileana Bîrsan este critic de film, organizator DokStation.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.