Să înoţi prin unt de arahide

Maggie ROBBINS
Publicat în Dilema Veche nr. 546 din 31 iulie - 6 august 2014
Să înoţi prin unt de arahide jpeg

Depresia e o boală. Nu e nefericirea provocată de propria viaţă, nu e lene, nu e o slăbiciune a caracterului. Nu e o atitudine. Nu e un păcat.

E ca şi cum ai merge fără oprire prin apă, epuizat, dar fără posibilitatea de a te opri, incapabil să-ţi dai seama spre ce direcţie să te întorci ca să vezi malul. Dacă măcar ai putea renunţa… Dar nu există renunţare. Cînd renunţi, nu se schimbă nimic. Dacă nu cumva se transformă, dimpotrivă, într-un maraton sau o cursă printr-o mare de unt de arahide care-ţi ajunge pînă la gît. Iar ceea ce simţi – asta dacă nu eşti cu totul amorţit (lucru care poate însemna ori un blestem, ori o binecuvîntare) – s-ar putea să fie tristeţe, dar e la fel de posibil să se manifeste ca bîzîitul constant al unei anxietăţi severe.

Depresia aduce cu sine o durere uriaşă – care e cu atît mai atroce cu cît eşti invizibil. Infecţia e trîmbiţată de febră, un picior rupt, de un ghips. Dar cu depresia... „Ce-i cu ea?“ zic unii. „Mie mi se pare că arată foarte în regulă; aş vrea, pur şi simplu, să se înveselească“ – sau, mai rău – „să-şi vină în fire“. Alţii refuză să creadă că tu eşti tot tu şi îţi spun că aşteaptă să te întorci.

Durerea nu poate fi văzută pentru că durerea e înăuntrul minţii, e o durere a credinţelor. Asemeni unui schizofrenic, îţi spui că nu eşti bun de nimic, că eşti stupid, că n-ai făcut nimic cu viaţa ta şi nici n-o să faci vreodată. Poate chiar că eşti urît şi bătrîn. Cu siguranţă că nu meriţi mîncarea pe care o înghiţi, aerul pe care îl respiri. Vocile depresiei pot rezona doar înăuntrul capului tău, în loc să pară că vin de undeva, din afară, aşa cum se întîmplă în cazul schizofreniei, dar mesajele sînt suprinzător de similare.

Depresia e o experienţă cumplită. O ştiu prea bine; am trăit-o pe pielea mea, de multe ori, uneori chiar luni întregi la rînd. Am fost deprimată cel puţin de două ori, spre finalul adolescenţei, de două ori din nou, pe la 20 şi ceva de ani, de cîteva ori, la 30 şi ceva de ani, pînă cînd am dat peste un doctor care a găsit medicaţia potrivită ca să mă stabilizeze.

Am tulburare bipolară. Fără pastilele mele, încep să accelerez mental şi sînt brusc exuberant de euforică. Apoi mă apucă rapid delirul – de obicei, o variaţie a alesului, trimis să salveze Pămîntul de la o moarte sigură. Sînt specială. Sînt diferită de alţi oameni. Dumnezeu are aproape întotdeauna un amestec în asta. Încep să observ mesajele trimise pentru mine: numele gravat ca un blazon pe flancul unui camion de livrări, un singur cuvînt într-un titlu de ziar. O iau din ce în ce mai sus.

Şi apoi, pentru fiecare sus dintr-ăsta, primesc un jos – şi aflu „adevărul“. Aflu că nu sînt specială, că nu sînt diferită de alţi oameni, că nu am fost trimisă pe Pămînt pentru cine ştie ce motiv special. Aflu că viaţa e lipsită de sens – nu că şi-ar fi pierdut semnificaţia, ci că nu e legată de nici un fel de însemnătate, în general. Şi, de fiecare dată, mi-a fost imposibil să-mi amintesc că acesta nu este singurul adevăr.

Ce altceva am mai învăţat? Să mă ţin de medicaţie. Tulburarea mea bipolară (Bipolar I) e genul care vine la pachet cu halucinaţii – nu toţi cei care suferă de tulburarea bipolară au aşa ceva. Doctorul meu spune că e un caz sever, dar îmi aminteşte mereu că răspund bine şi repede la medicaţie. Cînd eram adolescentă, mi-am jurat de o mie de ori că n-o să depind niciodată de medicamente, ca să trec prin viaţă, nici prescrise, nici luate pe sub mînă. Ei, şi ghici ce?! S-a dovedit că m-am înşelat.

În prezent, în calitate de terapeut prin artă şi de psihanalist, tratez cîţiva pacienţi maniacali şi mulţi pacienţi depresivi. Faptul de-a fi „trecut prin asta“ mă face să mă simt mai capabilă decît ar fi alţii, chiar dacă prin ce-am trecut eu nu e, bineînţeles, exact acelaşi lucru prin care au trecut ei. Ce am, totuşi, în favoarea mea e faptul că ştiu dinăuntru cît de minunată poate să-ţi pară mania cînd o trăieşti, la începutul căderii, cel puţin. De aceea, consider că sînt în poziţia în care pot spune de ce ar trebui ea evitată.

Depresia n-are nimic ruşinos. Aşa cum nu e ruşinos nici să-ţi fie ruşine de ea. Ce contează e să ai grijă de tine mergînd la un doctor bun. Dacă încerci o anumită medicaţie şi nu-ţi place – din orice cauză, sau din nici una –, poţi oricînd să te opreşti. Uneori, oamenii uită asta. Dar nu e necesar să suferim în felul în care suferim. E destulă suferinţă necesară în lume, ca să nu mai ceri o porţie în plus.  

Maggie Robbins este unul dintre oamenii a căror mărturie despre depresie apare în cartea Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, de Andrew Solomon. În prezent, este psihiatru în New York.

traducere de Luiza VASILIU  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.