Să fii student în "Epoca de aur"

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
Să fii student în "Epoca de aur" jpeg

Cînd ne-am întîlnit să sărbătorim 20 de ani de la terminarea facultăţii, colegul nostru, Marius Oprea s-a ridicat la un moment dat în amfiteatru şi, de faţă cu foştii profesori, cu un aer mucalit, a spus că, dacă se uită bine în jur, observă că doar de capul chiulangiilor s-a ales cîte ceva... În vremea noastră, prezenţa la cursuri şi seminarii era obligatorie. Şeful de grupă avea o condică în care nota la fiecare oră cine lipsea. La 16 absenţe nemotivate primeai „mustrare scrisă“ (M.S.), iar dacă perseverai, „mustrare scrisă cu avertisment“ (M.S.A.), ceea ce te apropia de exmatriculare. Exista, însă, o cale de a scăpa: cele 16 absenţe îţi erau iertate dacă aduceai la secretariat o adeverinţă că ai donat sînge la Spitalul Studenţesc. Odată, eram pe lista neagră, împreună un coleg şi bun prieten (azi arheolog la un institut) aşa că am mers la „vampiri“. În faţa cabinetului, colegul meu a insistat să intre el primul, ca să îmi dea un exemplu de curaj. Această dovada de bărbăţie l-a costat scump – poate că în locul meu, a avut el ghinionul să fie contaminat cu virusul hepatitei B, a fost nevoit să-şi amîne anul, iar de atunci, ficatul lui nu a mai fost niciodată la fel ca înainte.

Nu mă mir că preferam să dăm sînge decît să dăm pe la şcoală. Puţine dintre materiile de atunci scăpau controlului ideologic. Bibliografiile seminarelor de istorie conţineau neapărat texte din cuvîntările lui Ceauşescu („concepţia tovarăşului despre...“) şi din programul PCR. Multe seminarii nu se deosebeau prea mult de învăţămîntul politico-ideologic, trebuia să recităm formule goale de conţinut. Arunc o privire în carnetul de student: Materialism dialectic şi istoric, Socialism ştiinţific, Drept şi legislaţie socialistă, Istoria mişcării muncitoreşti etc. În consecinţă, unii dintre noi eram în altă parte: puteam fi la o bere (sau mai multe). Ehee, dispărute sînt azi Tismana. (codificat La Mănăstire), Cireşica, Gambrinus, La Popicăreasa – berărie denumită aşa de noi după frumoasele picioare ale unei chelneriţe... plus neuitatul La Jegosu’, de lîngă Gara Basarab, unde ne plăcea să ne amestecăm cu lumpenii zonei.

Dacă nu eram cu ceilalţi la cîrciumi – pe care le luam la rînd, de la facultate pînă la căminele din Grozăveşti –, eram de găsit la bibliotecă, de dimineaţa pînă seara, doar cu ceva ciocolată prin buzunare. Rezistam. Cu recomandarea profesorului Mihai Pop, obţinusem permis de lectură la Biblioteca Academiei, încă de la sfîrşitul anului I. Citeam cu totul altceva decît ni se vîra pe gît la şcoală. Visam. Şi apoi, reveneam la realitatea care venea peste noi în sesiune. Fiind considerat unul fundamental, cursul de Materialism dialectic şi istoric se întindea în anii I şi II, cu aceeaşi profesoară aflată în pragul pensiei, cu aer de veche ilegalistă. Colegul despre care am amintit împărţea cu mine camera de cămin. Obişnuia ca în sesiune să meargă acasă, la Buzău, pentru a învăţa. În seara de dinaintea examenului la Materialism, a venit de acasă cu o canistră de vin roşu de buturugă. De la un pahar-două, am ajuns să ne cinstim toată noaptea. Dimineaţă, ne-am dus la examenul oral foarte veseli. Din fericire, distanţa dintre bancă şi catedră era mare, iar bătrîna profesoară nu ne-a mirosit. În anul I, luasem nota 7, acum am fost evaluat cu 10: „Vedeţi, toar’şu student, că se poate!“ Oh, mă gîndeam eu, iată o materie la care sînt mai bun beat decît treaz!

La un examen de istorie a României, am răspuns cu un singur cuvînt. În cursul anului, la seminar, profesorul (după 1989 a fost nevoit să părăsească Facultatea de Istorie) încerca să acrediteze ideea că Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan a fost de fapt o revoluţie, una anterioară Marii Revoluţii Franceze! Probabil că aveam o faţă cam sceptică, pentru că m-a întrebat direct ce părere am. I-am răspuns că mi se pare „pompieristic“, şi „Ce, dacă nu avem revoluţii, trebuie să le inventăm?“ Colegii mei au amuţit, ştiind prea bine că nu era prudent să ai astfel de opinii. Ei bine, la examenul oral, al doilea subiect de pe bilet a fost: „1784 – răscoală sau revoluţie?“ Seminaristul a şuşotit ceva cu profesorul de la curs, care mi-a pus o singură întrebare: „Ce-a fost?“ – „Răscoală“, am răspuns. Nu mi-au cerut să argumentez: „Carnetul! Nota 5!“ Am scăpat ieftin. Oricum, nici picat cu ceară n-aş fi renunţat la părerea mea.

Cu lucruri de felul acesta ne mîncau timpul şi ne năruiau tot cheful de şcoală. Dezamăgirea mea era cu atît mai mare cu cît nu fusese o treabă uşoară intrarea la facultate. Concurenţa era foarte mare: 40 de locuri, peste 800 de candidaţi. Subiectele de examen erau formulate exact după titlurile şi subtitlurile lecţiilor din cele cinci manuale de istorie. Reproducerea cît mai exactă, mot-à-mot, a textului din manual era condiţia reuşitei. Nu erau admise interpretări libere, originalitatea. În 1983, cînd am dat la facultate, un subiect la examenul de Istorie Universală a fost ceva cu „geneza relaţiilor capitaliste“. Ghinionul meu: era singura lecţie din toate manualele pe care tot amînasem să o memorez („doar n-or da-o tocmai pe asta!“). Am căzut al treilea sub linie. Norocul meu a fost acela că nu trebuia să mă duc la oaste: fusesem declarat inapt pentru stagiul militar (avantajul celor cu probleme de vedere!). Am stat ascuns, acasă la părinţi, fără să fiu „încadrat în cîmpul muncii“ – eram, adică, un infractor în ochii autorităţilor, un „parazit social“, cum se spunea pe atunci. N-am făcut altceva decît să menţin în memorie, timp de un an de zile, cele cîteva sute de pagini ale celor cinci manuale – dezvoltasem procedee mnemotehnice, vizualizam în gînd pînă şi dispunerea ilustraţiilor. La examenul din 1984, am reuşit al treilea.

De atunci, nu am încetat niciodată să mă simt student...

Alexandru Ofrim este istoric, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Editura Humanitas, 2011.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.