Rusia e de vină!?

Armand GOŞU
Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Rusia e de vină!? jpeg

Propaganda naționalistă și manipularea datelor istorice n-au fost inventate de Vladimir Putin. Înainte ca Procuratura Generală a Rusiei să înființeze zilele trecute un departament care luptă cu „falsificatorii istoriei patriei”, a existat Secția Ideologică a Comitetului Central al PCUS. Și ea lupta, în felul ei, cu cei care îndrăzneau să contrazică „linia oficială”, care era decretată drept „adevăr istoric”. Oricum, prea puțini istorici s-au luat la trîntă cu „linia oficială”. Scriitorii au făcut-o mai des. Au avut ce să scoată din sertare ca să publice odată la inaugurarea reformelor lui Mihail Gorbaciov.

Manipularea istoriei n-a așteptat „omuleții verzi” și anexarea Crimeei ca să devină politică de stat. Deși unii tineri par convinși de asta. E limpede că n-au apucat să citească Relatare despre regele David a lui Stefan Heym.

La fel cum manipularea informației istorice nu este monopolul lui Putin, n-a fost nici al Uniunii Sovietice. Așa că atitudinea unor colegi de generație, care uită că și în România, de la manualele de școală și pînă la filmele istorice, s-au practicat propaganda, manipularea, falsificarea informației istorice este la fel de nocivă pentru dezbaterea publică de aici. Cu atît mai mult cu cît multe dintre „argumentele” lor provin tocmai din arsenalul istoriografiei național-comuniste. Una dintre victimele acestor manipulări este tocmai… Rusia.

Poate că orice putere, nu doar cea de la București, consideră că un spirit prea critic față de propria istorie dăunează stimei de sine a unui popor. Așa că face eforturi pentru a descuraja orice analiză critică a trecutului său. Realizările întotdeauna se datorează „geniului” poporului român, în timp ce eșecurile sînt cauzate de un context nefericit, la care se adaugă suspecții de serviciu, eternii complotiști, Budapesta și Moscova.

În fond, obsesia establishment-ului de la București că România este încercuită și prinsă într-o menghină ruso-maghiară pleacă de la episodul bolșevizării Ungariei, în vara lui 1919, cînd România Mare, constituită printr-un miracol, se simțea amenințată. Sau, mai exact, clasa politică încerca să mobilizeze populația obosită de război și rechiziții. Și s-o ferească de propaganda și ideile bolșevice.

Mai multe generații la rînd, de la copiii celor care au stat pe crestele Carpaților Orientali în tranșeele Primului Război Mondial alături de soldații ruși și pînă la cei din Piața Universității în decembrie 1989, au văzut în Rusia/URSS o amenințare mortală. Nici măcar epoca comunismului internaționalist, dominată de figura lui Gheorghiu-Dej, în care se preamărea fratele mai mare sovietic, se omagia personalitatea lui Stalin și „se învăța limba rusă cîntînd” n-a schimbat în profunzime percepția amenințării rusești. După Congresul al XX-lea al PCUS și condamnarea cultului personalității lui Stalin, Hrușciov a încercat să înlocuiască garnitura de lideri est-europeni conservatori cu unii noi, cu ceva apetit pentru reforme. Atunci, Gheorghiu-Dej și echipa sa s-au transformat în promotori ai comunismului național de teama dezghețului de la Moscova, după moartea lui Stalin. Bruma de marxism-leninism predată în lagărele din Uniunea Sovietică militarilor români luați prizonieri la Stalingrad, care vor forma diviziile „Horia, Cloșca și Crișan“ și „Tudor Vladimirescu“, ce vor contribui decisiv la sovietizarea României, s-a topit în 1964, odată cu Declarația din aprilie. Acești foști prizonieri de război, mulți semianalfabeți, îndoctrinați în URSS cu rudimente de marxism-leninism și care au sovietizat România suprimînd vechile ei elite – politică, economică, intelectuală, bisericească – conduc, prin copiii și nepoții lor, pînă astăzi România.

Antisovietismul românesc a supraviețuit căderii Uniunii Sovietice. Poate că și războiul din Transnistria a contribuit la asta. Lipsa de imaginație și de program a liderilor politici de după decembrie ’89 a făcut ca antisovietismul să devină un instrument politic încă din 1990, în confruntările dintre FSN-ul lui Ion Iliescu, „cel care a stat cinci ani la ruși”, și „partidele istorice”.

Pe măsură ce încep dezbaterile despre instaurarea regimului comunist în România și perioada Gheorghiu-Dej, „Rusia e de vină!” devine leitmotivul unei istoriografii ieșite din comunism mai șifonată decît o prostituată din toaleta unui vagon de clasa a II-a. Abia după deschiderea arhivelor regimului comunist și exercițiul colectiv de cercetare prilejuit de Raportul Tismăneanu, în fața probelor concludente, Stalin începe să împartă vinovăția pentru crimele comise în România cu liderii de partid și ofițerii de Securitate și Miliție.

Dificultatea de a analiza corect episoadele istorice în care România a interacționat cu Rusia/URSS în epoca modernă și contemporană a contribuit la acumularea unor erori fără precedent în politica externă. România a semnat un tratat de prietenie cu o Uniune Sovietică muribundă cînd nimeni n-o făcea. În perioada lui Elțîn, cînd Polonia, Ungaria, Cehia încheiau tratate favorabile, recuperau obiecte de preț, căpătau copii după documente de istorie recentă din arhivele moscovite, România se încrunta – inutil, de altfel – la Rusia. Mai recent, atunci cînd Occidentul instituia sancțiuni pentru anexarea Crimeei, Bucureștiului pregătea vizita lui Victor Ponta la Moscova, iar Rusia își inaugura un Institut Cultural lîngă sediul Guvernului României.

Armand Goşu este conferențiar univ. dr. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București şi expert în spațiul post-sovietic.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.