Rulmenți, lanterne și șuruburi

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Rulmenți, lanterne și șuruburi jpeg

Imediat după Revoluție, vecinii, rudele și părinții colegilor mei au început să călătorească „cu afaceri“. Un comerț ambulant internațional a pus stăpînire pe micul oraș de provincie și orice loc în care se putea face un ban devenea peste noapte un tărîm al făgăduinței.

La unguri, la sîrbi, la turci, nu contau distanțele. Oamenii își făceau bagajul, îndesau tot felul de obiecte în plasele albastre, cadrilate, de rafie, cu fermoar, și porneau la drum.

În fiecare piață se căuta cîte ceva. La piețele sîrbești „mergeau“ mărunțișurile, hîrtia igienică și sticlăria. În cele ungurești lanternele, lacătele, șuruburile. Iar la turci, habar n-am de ce, erau la mare căutare rulmenții de mașină.

Ai mei n-au fost întreprinzători și am suferit un pic, cînd îi vedeam pe cei din jurul nostru că prosperau. Părinții prietenei mele își abandonaseră serviciile și plecau cu săptămînile de colo-colo. Cînd și-au luat Mercedes-ul alb, impunător, un model antic, lumea se oprea și se uita după ei.

Dacă erai perseverent și aveai noroc, strîngeai bani mulți, mărci prețioase, cu care puteai cumpăra orice în tranziție.

Într-o zi, nu mai știu ce s-a întîmplat, dar taică-miu a trebuit să salveze un transport la turci: să preia marfa mătușii mele, să se urce în autocar și să ajungă la Istanbul, în bazar, s-o vîndă. A plecat cam îndoit, avea emoții. Seara dinainte am mîncat, mama și-a făcut planuri: „Dacă te descurci, poate te mai duci apoi și pe cont propriu“. El n-a zis nici da, nici nu. Și-a luat pachetul cu mîncare, vreo zece sendviciuri aranjate frumos într-o pungă de plastic, și-a verificat sacoșa și a plecat spre miezul nopții. Știam că se va întoarce peste vreo cinci zile. Am stat cu inima strînsă și ne-am rugat să reușească.

Nu putea fi tata mai nepriceput decît toți ceilalți negustori. Mai ales că-mi doream cu cerul și cu pămîntul niște blugi prespălați și o pereche de adidași albi, Puma. Mi l-am imaginat cu rulmenții ăia întinși pe tarabă, cum va negocia într-o limbă necunoscută, cum vor veni niște mușterii și vor cîntări din priviri marfa lui și o vor considera cea mai bună, iar asta însemna că îi vor rămîne și lui niște bani.

De adus mi-a adus ce-mi dorisem, doar că, după această călătorie, tata a rămas dator vîndut. A dat rulmenții sub prețul pieței și a mai și împrumutat ceva de la alți colegi negustori.

Mult mai tîrziu mi-a povestit de nopțile negre, cu mirosul lor de ciorapi obosiți, de camerele insalubre pe care le împărțeau cîte trei-patru bărbați, în acele excursii. N-a văzut nimic din oraș, ar fi putut fi oriunde. Doar un du-te-vino de oameni veniți de peste tot, cu marfa lor tristă, înspăimîntați că n-or s-o vîndă și că or să piardă banii investiți. Uneori tata visează că se plimbă pe străzile Istanbulului și că a vîndut cu un preț bun toți rulmenții din lume.

Foto: Jorge Láscar, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.