Românii și brazilienii ratează cel puțin o mare plăcere estetică, ignorîndu-se reciproc

Fernando KLABIN
Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Românii și brazilienii ratează cel puțin o mare plăcere estetică, ignorîndu se reciproc jpeg

Ca o formulă de realizare acestui dosar, am ales să le adresăm traducătorilor de literatură română trei întrebări standard, de fapt trei teme de dialog, și fiecare să răspundă într-un mod cît mai nuanțat și personal, în limba română, desigur.

1) De ce traduceți literatura română? Cum v-ați apropiat, de fapt, de limba română?

2) Care au fost cea mai dificilă traducere și cea de care v-ați atașat cel mai mult?

3) Ce se întîmplă cu cărțile, după ce au fost traduse, în țările dvs. de origine și cum este receptată literatura română?

Am obținut astfel un colaj de texte, una dintre mizele dosarului fiind cea de a oferi publicului o imagine cît mai completă a traducerilor din literatura română contemporană sau nu. (Adina Popescu)

1) M-am apropiat de activitatea traducerii într-un mod informal și spontan atunci cînd încercam să învăț mai bine limba germană. Aveam vreo 18 ani și am cunoscut o vecină pictoriță care avea o bibliotecă cu titluri alese în limba portugheză, în germană, engleză și franceză care ocupau toți pereții sufrageriei. Mi-a arătat odată o carte a unui poet care fusese foarte iubit de cumnatul ei decedat, un mare intelectual de origine grecească ce studiase la Viena și se stabilise ca psihiatru la São Paulo, unde a devenit și critic de artă. M-am apucat așadar să-l citesc pe Georg Trakl în acea ambianță plină de inspirație din bibliotecă și din atelierul de pictură, iar entuziasmul m-a determinat să-l și traduc. De atunci, traducerea a devenit un obicei și am intrat pe piața editorială braziliană traducînd cîteva basme ale fraților Grimm și apoi două titluri ale lui Arthur Koestler.

Apoi, destinul m-a adus în România, iar acolo, ca să-mi cristalizez cunoștințele de limba română pe care începeam să le înșusesc, m-am apucat cu plăcere, încetul cu încetul, tot de traducere, împins de cîțiva autori ca Cioran sau Blecher. Am trăit 16 ani la București, iar acest sejur a fost suficient ca să devin, în mod natural, traducător de literatură română pentru editurile braziliene – unul dintr-un număr restrîns care încape într-o singură mînă mai lejer decît cinci degete. Avînd în vedere că este vorba de o literatură practic necunoscută în țara mea, în afară de activitatea mea de traducător, pînă la urmă acționez ca un fel de agent literar, prezentînd titluri și autori, depun un efort de convingere pe lîngă editori cu un potențial interes. Este mai greu, dar îmi dă plăcerea de-a mă mișca pe un teren virgin și posibilitatea de-a alege majoritatea titlurilor pe care le voi traduce.

2) Fiecare traducere are parti-cu-laritățile ei și, în consecință, dificultățile ei proprii. Poate traducerea pe care am resimțit-o ca fiind cea mai dificilă a fost Șase maladii ale spiritului contemporan a lui Constantin Noica. Am realizat-o, împreună cu Elena Sburlea, abia după doi ani de la sosirea mea în România. Nu numai că nu stăpîneam limba destul, așa cum o știu azi, dar nici nu aveam o formare filozofică potrivită pentru o asemenea aventură. Sigur că traducerea a fost, pe urmă, revizuită de un specialist în filzofie. Dar astăzi nu știu dacă m-aș mai deda unei asemenea îndrăzneli.

Luntrea lui Caron a lui Lucian Blaga mi-a oferit de asemenea cîteva dificultăți, fiind prima lucrare mai lungă de care mă apucam. Mai mult, natura ei neterminată – a fost lăsată în sertar de către autor și niciodată revizuită – revelează schimbări bruște de ritm și de stil care, împreună cu cîteva ardelenisme cu care nu eram deloc familiarizat, m-au dat puțin peste cap.

Mai tîrziu, Nostalgia lui Mircea Cărtărescu, prima carte a autorului român publicată în Brazilia, a fost de asemenea o frumoasă provocare de care însă îmi amintesc cu mai mare plăcere. Lungimea lucrării m-a speriat un pic, dar faptul că este împărțită în cinci povești relativ independente m-a ajutat. Aici, dificultatea a fost de a ajunge la înălțimea unui autor atît de important și de-a recrea, în portugheză, ritmul și stilul lui bogat, cîteodată halucinant.

Dar traducerea cărții Întîmplări în irealitatea imediată a lui Max Blecher poate a fost cea care mi-a oferit cea mai mare plăcere. Frazele și limbajul poetic parcă se prelingeau din limba română direct în portugheză și pentru asta trebuia doar să am grijă de-a apuca fiecare cuvînt cu ritmul și delicatețea unui ceasornicar. Prima carte în limba portugheză a autorului român a avut o retipărire imediat după prima ediție, repede epuizată, ceea ce consider un succes răsunător pentru un scriitor absolut necunoscut în Brazilia.

3) Traducerile mele sînt toate făcute la comandă, pe baza unor contracte, așa că ele ajung, pînă la urmă, mereu să fie publicate, de obicei în tiraje de 2000 de exemplare. Țin să precizez că sprijinul din partea Institutului Cultural Român a fost pînă acum esențial pentru a le insufla curaj editurilor care se simțeau nesigure în a publica o literatură considerată, în Brazilia, atît de exotică. Totuși, mă îngrijorează faptul că, în momentul de față, regulile programului TPS tocmai s-au schimbat, astfel încît apariția unor publicații prevăzute pentru anul viitor va fi grav îngreunată.

Receptarea literaturii române în Brazilia lasă, din păcate, deocamdată, mult de dorit. Nu există nimeni în țara mea care să fi urmărit, în ultimii ani, literatura sau măcar cultura română, în general. Așa că rarele recenzii publicate în ziare sau textele introductive care acompaniază edițiile braziliene sînt semnate de academicieni sau intelectuali identificați cu greu și a căror sensibilitate sau zonă de interes au vreo tangență cu România.

Ca traducător, fac ceea ce îmi este la îndemînă. Există o nișă în Brazilia, multe edituri și mulți cititori sînt deschiși pentru un întreg univers nou, cum ar fi literatura română. Globalizarea pare a fi valabilă numai pentru mărfuri și valori indicate de puterea dominantă. Culturile periferice sînt însă absolut necunoscute și sînt convins că românii și brazilienii ratează cel puțin o mare plăcere estetică ignorîndu-se reciproc – tocmai noi care putem clădi un dialog mult mai fertil decît cel pe care îl avem cu „stăpînii“ noștri care nu știu ce este dorul, imprecizia sau lenea. 

Fernando Klabin este traducător în limba portugheză, în Brazilia.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.