1. Îndrăznesc să afirm că 2007 este un an important nu doar pentru că este primul an de apartenenţă a României la Uniunea Europeană, ci şi pentru că inaugurăm astfel un nou ciclu istoric. În pofida turbulenţelor sale politice (uneori artificiale), 2007 ne permite să înţelegem că toate schimbările pe care le-am amînat, toate reformele care au rămas pe hîrtie, au un preţ ridicat. Aşa cum atîta timp am cărat în spate "moştenirea" comunismului, acum cărăm lista de datorii scadente acumulate pe durata tranziţiei. Deşi sînt optimist, nu cred că este bine să vedem în creşterea economică un motiv pentru a fi euforici. E cazul să utilizăm această perioadă pentru a rezolva restanţele de care am mai vorbit (în domenii precum descentralizarea, sănătatea sau educaţia, ca să amintesc numai trei dintre domeniile vitale). Din acest punct de vedere, nu aş vrea ca 2007 să reprezinte un start ratat. Iar aici pot să răspund la a doua întrebare de la punctul 1, pentru că avem multe de învăţat din alte starturi ratate. În 1990 cineva a chemat minerii pentru a stopa schimbările politice şi economice, iar după alternanţa din 1996 nu am avut curajul să mergem mai adînc cu reformele. 2007 reprezintă o nouă şansă pentru România, un nou început, iar românii par să fi înţeles cine vrea să batem pasul pe loc şi cine vrea să nu mai repetăm laşităţile şi erorile politice ale trecutului.2. Nici nu ştiu despre ce este mai greu să vorbeşti: despre cum ar putea arăta România peste 20 de ani, sau despre cum am dori noi ca ea să arate. Cred că rolul liderului politic, în general, şi al preşedintelui ţării, în particular, este să spună că România va arăta peste 20 de ani exact aşa cum vom dori, dacă vom reuşi să facem eforturile necesare pentru a realiza ce ne-am propus. Sigur că există şi o mulţime de factori externi, mai mult sau mai puţin impredictibili, dar apartenenţa la UE şi NATO ne oferă toate premisele unei dezvoltări rapide, complexe şi durabile. De acum încolo, evoluţia Uniunii Europene ne influenţează pe noi, dar şi noi putem influenţa destinul general al continentului nostru. Avem şansa şi obligaţia de a ne face respectaţi, dar înainte de asta trebuie să ne respectăm pe noi înşine, cerîndu-ne mult mai mult. Sper ca România de mîine să atragă înapoi marea majoritate a românilor care au plecat din motive economice în ultimii ani. Acesta va fi principalul barometru al reuşitei noastre ca ţară, al eficienţei elitei politice, economice şi, nu în ultimul rînd, a elitei culturale. Pentru a corecta tendinţa de scădere demografică, toată societatea are o responsabilitate majoră. E nevoie să depăşim definitiv mentalitatea de asistaţi, iluzia că statul poate să ne rezolve toate problemele. Fiecare din noi este liber să meargă unde vrea, să voteze sau nu, să muncească sau nu. Dar trebuie să înveţe să-şi asume rezultatele actelor sale, să nu dea vina pe alţii, pe vreme sau pe altceva. Este însă evident că politicienii trebuie să dea primul exemplu în acest sens. Aş vrea ca elita politică să se comporte ca o veritabilă elită - adică, să ţină cu adevărat seama de interesele majore ale societăţii. România de peste 20 de ani are şansa să devină una dintre ţările prospere ale Europei. Acest vis nu se va realiza de la sine. El va deveni realitate numai dacă vom reuşi să ne modernizăm acţiunea politică, instituţională şi educativă. Altfel spus, dacă vom fi capabili să ne schimbăm, treptat, felul de a gîndi, de a lucra şi de a ne raporta la toţi ceilalţi.Traian Băsescu este căpitan de cursă lungă. În prezent, deţine funcţia de preşedinte al României.