- argument -

Acum vreo două săptămîni, cînd Guvernul Ponta a propus legea care permite începerea lucrărilor de exploatare a aurului de la Roşia Montană, puţini şi-au imaginat că subiectul va stîrni atîtea pasiuni. Împotriva proiectului minier de la Roşia Montană au ieşit în stradă, aproape zilnic în ultimele zile, zeci de mii de oameni: la Bucureşti, în numeroase oraşe din provincie, în multe capitale ale lumii. Cum se face că o temă legată de ecologie a căpătat brusc importanţă vitală, într-o ţară care se confruntă cu probleme mult mai urgente? De ce sîntem atît de sensibili la un proiect abstract, care nu ne afectează direct şi imediat? Cum de ne-am mobilizat atît de repede şi atît de intens?

Folosirea cianurii în minerit nu e o chestiune chiar atît de abstractă: oamenii au înţeles mult mai repede decît şi-au imaginat susţinătorii proiectului că pericolele sînt reale şi că beneficiile pot fi, de fapt, infime în comparaţie cu riscurile. Dincolo de revendicările sindicale, este pentru prima dată cînd există o confruntare directă cu guvernanţii, pe o problemă cît se poate de concretă şi apolitică: protecţia mediului înconjurător. Premierul Victor Ponta a cîştigat alegerile, printre altele, şi datorită promisiunii că nu va aproba niciodată proiectul minier. S-a răzgîndit, invocînd, lamentabil, că în momentul în care a promis, era în opoziţie şi era contra unui proiect promovat (şi) de preşedinte. Ajuns în poziţia să hotărască, e de acord, căci ar aduce beneficii României. În stradă, oamenii nu se mai încurcă în amănunte politice. „Strada“ a înţeles repede că, indiferent cine ce promite, proiectul trebuie respins categoric – şi cu orice mijloace.

Dar, dincolo de ce spune strada, mai sînt şi alte argumente: pentru comunitatea din oraşul minier Roşia Montană, proiectul ar putea fi o alternativă la asistenţa socială, şi aşa insuficientă. La fel cum şi veniturile (multe? puţine?) obţinute din valorificarea resurselor ar putea reprezenta un upgrade pentru bugetul subţire al statului. Totul e cum îţi proiectezi viitorul. Problema e că nimeni nu vrea să-şi asume riscurile şi răspunderea pentru această alegere.

Dosar coordonat de Luiza Vasiliu

Ilustraţie de Ion BARBU