Repere şi confuzii

13 septembrie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru a descoperi dacă avem un public interesat de filmul documentar, ar trebui mai întîi să ne dăm seama ce înţeleg "consumatorii" prin acest gen de film. Şi cum îl "consumă": ca pe un buletin de ştiri sau ca pe o emisiune de divertisment? Şi aici mă refer în primul rînd la documentarele difuzate de către posturile de televiziune, cele care se strecoară în grile la ore ciudate (dimineaţa devreme sau mult după miezul nopţii). Oare telespectatorii cu un anumit nivel de cultură, dar cu o minimă educaţie cinematografică, fac diferenţa între un reportaj lungit inutil şi încărcat de metafore, cum sînt multe dintre cele realizate la TVR, sau un "film" cu caracter turistic care îţi povesteşte ce poţi mînca şi cum te poţi distra în insula Corfu (aşa-zisele documentare de pe Antena 3 - cel puţin aşa sînt trecute în program) şi adevăratul film documentar? Presupun că da (pentru că probabil au fost şi la cinema şi au văzut măcar Marşul pinguinilor sau filmele lui Michael Moore - documentare uşor de digerat de către public) şi este firesc ca aceste programe să-i dezamăgească. Şi atunci? Se refugiază în "nişa" Discovery şi în cele ale altor posturi "specializate", unde pot vedea într-adevăr film documentar. Oare fac însă diferenţa între aceste filme a căror calitate (în primul rînd cea a informaţiei) nu o pune nimeni la îndoială, însă care sînt realizate după o "reţetă" şi, pînă la urmă, produse pe bandă rulantă, şi documentarul de autor, filmul valoros, "de festival"? Deja răspunsul la această întrebare devine discutabil. Iar principala cauză legată de "confuzia" de la noi în ceea ce priveşte filmul documentar ar fi lipsa de repere. ( A. P. ) Să presupunem că unui telespectator îi vine, aşa, deodată, cheful să vadă filme documentare. Unde se duce? În sălile de cinema? Aş... Nici pentru filme de Oscar nu prea mai merge românu’ la cinema (las’ că nici săli nu mai sînt...). La televizor, desigur. Dar de aici începe dilema: în programul TV găseşte tot felul de lucruri livrate ca "documentare" - de la Reţete delicioase pe TVR1 (de fapt, un cooking-show) pînă la filmele despre catastrofe aviatice de pe National Geographic şi luuungile filmări cu poliţia animalelor de prin oraşele americane. În schimb, nu prea găseşte producţii româneşti - deşi, eventual, despre unele a citit prin ziare că au luat premii internaţionale. Pentru telespectatorii mai în vîrstă, "ideea de documentar" încă mai este bîntuită de duhul propagandistic de dinainte de 1989. Cei mai tineri par să-şi recapete interesul pentru filmul documentar, aşa cum, în literatură, categoria numită generic non-fiction (jurnale, memorii, cărţi de reportaj etc.) înregistrează un succes notabil în ultimii ani. În ciuda ştirilor "de la faţa locului" şi a transmisiilor în direct, a reality-show-urilor cu pretenţia de autenticitate totală, impulsul de a vedea "viaţa aşa cum este" nu scade. Numai că acest impuls rămîne singur şi ambetat. Pe Discovery pot fi văzute filme făcute după bunele reguli ale meşteşugului anglo-saxon. "Ai noştri" nu lucrează aşa (ceea ce nu e grav), dar nici nu au un sistem bine pus la punct prin care producţiile lor să ajungă la publicul care le aşteaptă. Problema, la urma urmei, nu e că "n-avem public pentru documentar", nici că "la noi se produce puţin", ci că "părţile implicate" (creatorii şi spectatorii) nu ajung să se cunoască. O problemă "de sistem", cum s-ar spune... ( M. V. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.