„Răul e o formă de prostie” - interviu cu Valentin Radu ARSENE

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
„Răul e o formă de prostie”   interviu cu Valentin Radu ARSENE jpeg

Prostia e o chestiune care ține mai degrabă de conjunctură sau poate fi și o caracteristică permanentă a cuiva? Altfel exprimat, prostia e o problemă de comportament sau ține mai curînd de lipsa inteligenței? 

Ca să vorbești despre prostie este un lucru foarte riscant pentru că ești în mare pericol să faci pe deșteptul. Prin urmare, o să abordez subiectul asumat, relaxat și cu o notă de umor. Ca să vă răspund la întrebare, ar trebui să încerc mai întîi o definire a termenului, lucru dificil pentru că nu este unul științific, operațional, ci mai curînd literar. Cu toate acestea, voi explora cîteva posibile înțelesuri din punct de vedere psihologic.

Sensul cel mai comun al prostiei este acela de deficit, care denotă o lipsă sau o încadrare sub standarde. Dintre deficite, cel mai evident este cel al capacității cognitive de procesare a informației. Aceasta ar fi prostia măsurabilă prin teste de evaluare. Dar în psihologie nu există termenul de prostie ca simptom sau categorie clinică și, prin urmare, nu se poate pune un astfel de diagnostic.

Mai pot fi deficite ale capacității de memorare, de atenție, ale voinței, ale motivației etc. Afectarea acestor capacități, deseori, nu este însoțită și de un deficit cognitiv. De exemplu, în cazul dislexiei, care este o tulburare de învățare, inteligența cognitivă este în standarde normale. Cu toate acestea, mulți dintre cei care suferă de afectarea acestor capacități au o încredere de sine scăzută și trăiesc intens senzația că sînt oameni proști. Un alt deficit des întîlnit este cel al capacității de a înțelege ce simțim, de a decoda corect emoțiile, sau empatia cognitivă scăzută.

Sensul prostiei cu adevărat interesant este cel reprezentat de patologia caracterială care se recunoaște la indivizii fuduli, vanitoși, prin lipsa dilemelor, a îndoielii, certitudinea excesivă, lipsa umorului și agresivitate, în principiu cei care cred că știu. Aceștia sînt nevroticii care au găsit o formă de a reduce discrepanța dureroasă față de propriul simptom. Deși sînt conștienți de propria tulburare, i-au găsit o utilitate care servește atingerii propriilor scopuri prin manipulare machiavelică.

De asemenea, prostia ar putea însemna și acele zone oarbe pe care le avem cu toții și care ne fac să insistăm cu aceleași tentative de soluții la aceleași probleme, deși în nenumărate rînduri și-au dovedit inutilitatea. Prin urmare, multe dintre aceste încercări devin factori de menținere și consolidare a problemelor.

Rezumînd, prostia poate fi înțeleasă ca o condiție biologică, poate fi consecința traumelor, o afectare caracterială evidentă prin rigiditate și fundamentalism agresiv, un deficit de educație și o orbire perceptivă. Dacă de primele forme de prostie am putea fi scutiți, de a reacționa prostește nu scapă nimeni. O reacție nepotrivită, irațională este indicatorul că provocarea pe care o trăim ne depășește capacitățile de adaptare și este o invitație la creștere și dezvoltare. De asemenea, problemele care se încăpățînează să rămînă în viața noastră, situațiile supărătoare ce se repetă, ne oglindesc propriile obtuzități de conștiință. Și acestea trebuie explorate și cunoscute pentru a nu rămîne niște proști neputincioși și generic supărați pe destin.

Cum deosebim prostia de inversul ei și care ar fi, de fapt, acest antonim al ei?

Dacă depășim cadrul de înțelegere prostie versus deșteptăciune ca referire la  capacitatea de procesare cognitivă, atunci cred că opusul la prostie este adaptabilitatea sau, chiar mai mult, disponibilitatea la schimbare. Darwin a emis principiul cum că nu speciile cele mai puternice sau cele mai inteligente supraviețuiesc, ci cele mai adaptabile. Din acest punct de vedere, adaptabilitatea reprezintă capacitatea de a integra flexibil schimbările de mediu, de a mobiliza resurse, de a stabili relații sănătoase și de a depăși evenimentele traumatice. Disponibilitatea pentru schimbare este o condiție fundamentală pentru creștere și viață în general. În lipsa ei apar stagnarea, degradarea și moartea.

Ar mai fi o formă de prostie de care nu am pomenit anterior: neiubirea de sine. Cine nu se iubește este foarte vulnerabil să fie prostit cu flatări și false dovezi de iubire, și riscă să facă multe lucruri stupide pentru puțină validare și apreciere. Exemplele sociale sînt numeroase și foarte vizibile, pentru că prostia are o aversiune viscerală față de discreție. Prin urmare, reversul acestei obnubilări sufletești ar fi sentimentul valorii, al demnității, al senzației de ființă care merită să fie iubită.

Există grade ale prostiei și ea poate merge pînă la patologie?

Așa cum ziceam, în psihologie nu există o categorie clinică denumită prostie, dar, într-un spirit de glumă, voi adăuga niște criterii de evaluare pentru a formula un posibil diagnostic care ar suna așa: tulburare de prostie majoră, episod recurent sever, în remisie parțială sau, ceva mai dramatic, prostie în fază terminală.

Patologia deficitului cognitiv apare ca urmare a unor afecțiuni neurologice ereditare, de dezvoltare sau de îmbătrînire, dar și în dependențe, prin intoxicare cu diverse substanțe.

Dacă patologia deficitului suscită în mod îndreptățit reacții de ajutor pline de compasiune, nu același lucru se poate spune despre patologia caracterială. Pactul cu boala fără nebunie înseamnă o viciere profundă a valorilor sănătoase. Acest tip de prostie nu este benign, ca acela al prostiei autocritice. Prostia vicioasă urmărește să evite schimbarea de sine, care este resimțită ca fiind prea dificilă sau cu un cost de efort ce nu se vrea plătit. Prostul agresiv trăiește în realitate sentimente de lipsă de valoare, neputință și foarte multă frică. El se ferește de aceste trăiri prin încercarea de a prosti realitatea, iar efortul pentru creștere este întîmpinat cu disprețul șmecherului care vrea să ardă etape.

Aș zice că există o prostie naivă, chiar candidă, dar periculoasă, este prostia rău intenționată. Răul e o formă de prostie pentru că omul inteligent nu simte nevoia să rănească, deoarece îi lipsește rigiditatea intenției care trebuie impusă, are îndoieli asupra propriei necesități și importanțe.

Tîmpenia se vindecă? Există remedii?

Dacă tîmpenia este o formă de prostie, pe care o putem traduce ca un deficit, ca un dogmatism sec, ca un blocaj în idei fixe, fundamentalism, gîndire irațională, gîndire magică, infantilism emoțional, ei bine, toate aceste lucruri pot fi tratate prin educație, prin expunere la cultură și cunoaștere, prin dezvoltare personală și terapie psihologică. Terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, își centrează intervenția pe dezvoltarea unei gîndiri critice sănătoase, raționale, care să depășească erorile de interpretare la care sîntem toți vulnerabili și care duc concluziile gîndirii spre rezultate distorsionate sau chiar stupide.

Psihoterapia, în general, ar putea fi comparată cu un vaccin care crește imunitatea la tîmpenie, o modalitate de a scăpa de propria prostie, adică de propria autoiluzionare inconștientă, sau de propriile blocaje care ne împiedică să fim flexibili și să evoluăm. Aceste metode ne vor feri, de asemenea, să fim victime naive ale politicienilor și marketingului fără scrupule.

Prin urmare, prostia poate fi o cauză, un simptom sau un mecanism de a face față. Deci prostia poate fi utilă creșterii în măsura în care doare, și chiar necesară uneori, cînd realitatea este insuportabilă pentru oricîtă inteligență am avea.

Credeți că numărul tîmpeniilor sau al tîmpiților de pe glob e constant?

Nu pot spune dacă tîmpenia este o condiție indispensabilă umanității și constantă în timp, ca un rău necesar, dar tind să cred că omenirea nu va scăpa de prostie pentru simplul fapt că Universul este în expansiune și, odată cu el, necunoscutul, dar și aspirațiile noastre.

Imaginați-vă că pe o foaie de hîrtie am desenat un cerc mic. Atît conținutul, adică aria lui, cît și perimetrul lui, adică contactul cu exteriorul, sînt mici. Lîngă el, imaginați-vă acum că am desenat un cerc de trei ori mai mare, a cărui arie este și ea mult mai mare, adică elementele pe care le conține sînt mult mai multe, dar de asemenea și perimetrul lui, adică contactul cu exteriorul, este mai mare. Astfel, putem vedea că atunci cînd cantitatea de cunoaștere este mai mare, contactul cu ceea ce este necunoscut este mai mare și, prin urmare, la fel este senzația de a fi prost.

„Democratizarea” dreptului la opinie prin rețelele de socializare are darul de a scoate în evidență prostia omenească?

Voi încerca să răspund printr-o analogie. Dacă am un sac cu nisip, iar deasupra lui pun niște pulbere de aur, pot să fiu conștient de valoarea a ceea ce posed. Dacă însă le amestec bine, rămîn doar cu un sac greu de nisip. Altfel spus, fără criterii de valoare amestecul devine gri, tern și nevaloros. În absența reperelor sănătoase, nu poate exista un dialog real între vîrful și baza piramidei, cea din urmă avînd puterea brută de a se impune cu ușurință.

Ne putem feri de prostie?

Da, ne putem feri, dar nu putem fi complet imuni. Putem evita prostia gratuită  prin antrenarea gîndirii critice ca ultimă redută a originalității, prin păstrarea capacității de reflectare la sine, prin cultivarea relațiilor pentru a ne oglindi în alte conștiințe și prin a ne menține deschiși la feedback, mai ales la cel care nu ne flatează. În aceste moduri, putem asuma greșelile pentru a le transforma în experiențe de învățare și creștere.

Și ar mai fi ceva, omul iubit poate fi oricum, dar nu prost. Termenul în sine este unul lipsit de iubire. El ține de domeniul trăirilor negative cum ar fi durerea, neputința, supărarea și ura. Fie că îl folosim cu furie către ceilalți, fie că ni-l adresăm cu obidă, nu este util sau constructiv.

Valentin Radu Arsene este psihoterapeut, membru al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei.

interviu de Andrei MANOLESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.