– de ce (nu) ne place webcasting-ul independent –
 
Din 1995, momentul cînd bătrînul post de radio american KLIF, care emitea din Dallas pe frecvenţa 570 AM, transmitea pentru prima oară un program pe Internet, şi pînă acum s-au întîmplat multe. Inutil s-o mai spun, în România acelor ani radio-ul independent îşi descoperea efervescent puterea de diseminare pe, ironie!, banda estică a ultrascurtelor. UniFun se propulsa în eter chiar în ianuarie 1990, fiind urmat de Contact, Nova 22, primul post care se muta în banda vestică a FM-ului, Antena Bucureştiului şi Delta. Peste trei ani, Pro FM-ul, staţia care urma să schimbe regulile jocului în radio, îşi făcea apariţia într-un peisaj care încerca să se articuleze. Romantismul şi independenţa începeau să se sufoce sub avalanşa dementă a advertising-ul şi a concurenţei setate pe cifre de afaceri. Într-un interviu acordat în 2010 publicaţiei online HotNews, Daniel Klinger, omul a cărui voce se auzea pentru prima oară în eterul alternativ românesc pe 11 ianuarie 1990, din studioul UniFun aflat la etajul al patrulea al Facultăţii de Geografie din Bucureşti, închidea totul într-o frază: „Atunci nu puteai să faci radio altfel decît independent. Pentru toţi era o stare de entuziasm general, pentru că nu se făcea încă simţită blazarea care a urmat“. Poate că acea blazare de care vorbeşte Klinger era doar inadaptarea independenţilor într-un mediu în care capitalismul biruitor începea să-şi facă de cap. Sau poate că, la modul abisal, psihologia locului nu se conectează fără accidente cu filozofia indie. De la seducătorul simulacru post-’89 de freeform radio – DJ-ii aveau control absolut asupra muzicii căreia îi dădeau play – la epoca în care software-ul algoritmic alege următoarea piesă stau cei mai frumoşi ani ai radio-ului local, cei în care puseurile de independenţă au reuşit să-şi găsească loc chiar şi în programul staţiilor comerciale. Din păcate, astăzi nu mai e cazul. Nici categoria staţiilor pirat n-a reuşit să creeze, cu mici excepţii, legende. Pro-B, probabil cel mai cunoscut astfel de post, înfiinţat în 1997 de DJ Zet, alături de Gangsta, Still FM sau Play, printre altele, s-au lipit de memoria ascultătorului bucureştean, unele dintre ele putînd fi astăzi ascultate în online-ul nostru cel de toate zilele şi nopţile. 
 
Odată cu explozia Noului Internet, cel care a venit împachetat în instantaneitate, viteză, o bandă atît de largă încît să încapă literalmente toată lumea şi un fabulos instrumentar multimedia, ar fi fost de aşteptat ca în spaţiul radioindependent.ro să se întîmple ceva. Spiritul unor UniFun sau Nova 22, preluat parţial de o staţie offline – astăzi, de găsit exclusiv online –, numită Guerilla, nu s-a aliniat revoluţiei www-ului. Nici nu avea cum, chiar dacă toate astrele stăteau pe poziţiile potrivite. Oamenii de radio au preferat mereu adăpostul unor consorţiu media sau al unui patronat al cărui interes balansa graţios între „a cumpăra“ şi „a vinde“. De aici şi conformismul unor programe dictate aproape în exclusivitate de advertising chiar şi în cazul posturilor care-şi puseseră masca unei rebeliuni cusute cu aţă albă. A fost nevoie de dispariţia din FM a postului amintit mai devreme pentru ca Mihai Dinu, om de radio cu un CV solid, să migreze înspre zona independentă, construind în 2014 cel mai articulat astfel de proiect din www-ul autohton – Eclectic FM. Nicecream FM îl urmează la ceva distanţă, pe acelaşi foarte ofertant mediu, ca radio dedicat „funksterilor panda“. „Aveam nevoie de muzică la studio (Studio 82). Îmi trebuia în timpul shooting-urilor o combinaţie de chill, dar care să nu fie plictisitor + ceva antrenant, dar nu obositor. A rezultat un mix care, dacă ar avea nume, ar fi «panda funk».“ Astfel suna manifestul acestei staţii, într-un interviu acordat de către inventatorul ei site-ului Mixtopia. 
 
Radio Control, aparţinînd clubului bucureştean cu acelaşi nume, e proaspăt venit în această lume, fiind suport pentru programul eterogen al locantei care s-a instalat în locul fostului Restaurant Berlin, dar şi teren de joacă pentru armata de personaje dezinhibate – DJ, VJ, muzicieni, dansatori, regizori, scriitori, barmani & conţopişti – care orbitează în jurul lui, fapt care îl transformă astăzi în cel mai interesant proiect de radio al bulei independente locale. Poate că cele trei staţii pe care le-am amintit aici ar putea locui la parterul construcţiei unei mici revoluţii. Şi poate că radio-ul românesc independent & online va reuşi să-şi mute interesul dinspre rularea unui playlist înspre show.  
 
Paul Breazu este jurnalist.