Cum v-a venit ideea asociaţiei şi ce a motivat înfiinţarea ei? 

Înfiinţarea Asociaţiei Kogayon a fost cea mai simplă cale pentru atingerea unui scop pe care o mînă de prieteni, pe atunci studenţi (2003), şi l-au propus, acela de a înfiinţa şi de a proteja Parcul Naţional Buila-Vînturariţa. Totul a pornit cînd ne-am zis că, dacă tot mergem pe munte, de ce să nu şi facem ceva pentru el? 
 
Asociaţia dvs. se bazează doar pe voluntari? Cum îi recrutaţi, cum îi selectaţi, pe ce criterii? 
 
Povestea asociaţiei este legată în primul rînd de oamenii care o formează, voluntarii care au reuşit prin pasiunea şi munca lor să facă lucrurile extraordinare cu care acum ne putem mîndri. Ne place să spunem despre noi că sîntem o familie, un mare grup de prieteni, partea organizaţională fiind ceva colateral. Nu avem un sistem de recrutare sau selecţie, cotizaţii şi ierarhii, pur şi simplu la noi a fost şi este primit oricine doreşte să ni se alăture şi să pună umărul la acţiunile şi proiectele noastre. 
 
Cum îi pregătiţi? Ce trebuie să facă un voluntar în asociaţia dvs., care sînt activităţile şi atribuţiile sale? 
 
Pregătirea vine mai mult din mers, la faţa locului, pe lîngă experienţa cu care voluntarul vine la noi. Toate acţiunile şi proiectele noastre au fost şi o şcoală pentru noi toţi. Am învăţat rînd pe rînd cum se scrie şi se gestionează un proiect, cum se face inventarierea şi monitorizarea faunei, ce înseamnă educaţia ecologică, ce nevoi au comunităţile locale, ce aşteptări au vizitatorii zonei, ce înseamnă managementul unei arii naturale protejate. Astfel, în timp, mulţi s-au specializat şi au cîştigat experienţă în diferite domenii, devenind coordonatorii celorlalţi voluntari. 
 
Ce calităţi trebuie să aibă un voluntar? 
 
În primul rînd trebuie să vrea să se implice, apoi să aibă timpul şi resursele necesare. Cu implicarea la români e o mare problemă, e greu să-i scoţi pe oameni din inerţia inactivităţii, iar în ceea ce priveşte timpul şi resursele, rareori voluntarii dispun de ambele: studenţii au timp, dar le lipsesc banii, angajaţii au bani, dar nu prea mai au timp. Însă cauzele bune şi proiectele frumoase atrag întotdeauna voluntari. Important e să se identifice şi să creadă în acţiunea la care participă împreună cu ceilalţi. 
 
Ce înseamnă, concret, administrarea şi întreţinerea unui parc naţional? Ce presupun ele? 
 
Este o activitate foarte complexă, ce presupune atingerea scopului pentru care parcul s-a înfiinţat, anume conservarea patrimoniului natural, în acelaşi timp cu cele conexe de recreere, educaţie şi ecoturism. Aceasta se face prin acţiuni precum pază, control şi patrulare, inventarieri şi monitorizări ale patrimoniului natural şi cultural şi ale activităţilor desfăşurate, amenajare şi întreţinere a infrastructurii specifice, informare, conştientizare şi promovare, educaţie ecologică şi altele. 
 
Este voluntariatul o soluţie pentru rezolvarea problemelor ecologice din România, pentru conştientizarea lor, pentru formarea unei conştiinţe ecologice? În ce fel? Cum stăm în momentul de faţă la aceste capitole? 
 
Este o soluţie, dar nu suficientă dacă este singura. Ne lovim de o mare prăpastie între modul în care noi şi alţii ca noi, pe de o parte, privim lucrurile, şi acela în care autorităţile mînate de voinţa politică şi interesele economice o fac, pe de alta. În vreme ce noi ne gîndim la beneficii mari, dar cumulate în timp pentru comunităţile locale, la care se ajunge prin creşterea şi dezvoltarea multor afaceri locale la scară redusă, politica publică este îndreptată spre proiecte şi cheltuieli mari, uriaşe. Problema nu ar fi aşa de mare dacă aceste proiecte nu ar demola valorile naturale pe baza cărora ne-am putea construi viitorul următoarelor generaţii, de dragul unor cîştiguri efemere şi fără viitor.
 
Încercăm să depăşim această barieră de abordare pornind din interior, de jos, cu credinţa în puterea exemplului şi în implicarea comunităţii locale. Numai după ce membrii acesteia vor fi convinşi de valoarea pe care le-o oferă patrimoniul natural de lîngă ei, se vor implica activ şi decisiv în convingerea autorităţilor şi a politicienilor de a-l păstra şi valorifica durabil pentru bunăstarea lor şi a generaţiilor viitoare.  
 
Florin Stoican este preşedintele Asociaţiei Kogayon. 
 
a consemnat Iaromira POPOVICI