Pseudojurnal de consumator-țintă

Publicat în Dilema Veche nr. 381 din 2 - 8 iunie 2011
Pseudojurnal de consumator țintă jpeg

La sfîrşitul anilor ’90, în căminele din Grozăveşti studenţii găseau cu puţin efort cam tot ce găsesc astăzi la supermarket sau la mall. Existau camere-butic aprovizionate cu ţigări, pîine, băuturi alcoolice şi răcoritoare, seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac, ciocolată; camere-frizerie şi camere-coafor; camere cu maşină de spălat de închiriat. La capătul coridoarelor năpădite de mirosurile ciorbelor la plic şi al cartofilor perpeliţi în ulei, care populau reşourile depuse pe hol, se găseau camerele studenţilor descurcăreţi în care, pentru sume modice, puteai să cumperi dischete sau CD-uri şi să înregistrezi filme pe care să le vezi cu colegii mai puţin descurcăreţi şi care încă nu erau conectaţi la reţelele locale prin care se făcea sharing în draci. Tot aici se printau referate şi uneori lucrări de licenţă. Toate astea erau marketizate creativ în toaletele de la capătul culoarelor, prin fluturaşi care se eternizau pe uşile sau pereţii coşcoviţi.  

La parterul căminelor se găsea un panou îmbrăcat într-o suprafaţă textilă de care aracetul anunţurilor se lipea perfect. Aici îşi mai făceau uneori loc afişe cu filme difuzate la Preoteasa, concerte sau baluri ale bobocilor. Într-o iarnă, după ce afişul pe care scria „PIERDUT PISICĂ BIRMANEZĂ“ a invadat în valuri repetate panourile şi geamurile de la capătul coridoarelor, o minte sprintenă s-a sesizat şi un număr cel puţin egal de afişe pe care scria „VÎND MĂNUŞI DIN PIELE DE PISICĂ BIRMANEZĂ“ a năpădit campusul. În rest, oraşul era populat discret cu reclame-print de mici dimensiuni, cu mesaje care comunicau cu precădere cifre din pachetele de reduceri. 

Zece ani mai tîrziu, cotidianul meu se deschide cu un pop-up la fiecare nouă pagină de revistă (chiar şi cele culturale) sau de ziar accesată, pe care trebuie să îl alerg pe ecran cîteva secunde pînă reuşesc să-l închid. Dacă trimit cel mai inocent mail de pe adresa de Gmail, la mai puţin de o oră conţinutul lui este disecat pe cuvinte-cheie care atrag în inbox, după o chimie a cărei formulă mi-e străină, la fiecare mail deschis, următoarele mesaje: „Găteşte fără ulei“, „Elimină DIABETUL natural“, „Detoxifierea organismului“. Oare portretul meu de consumator creat de filtrele invizibile este cel al unui ipohondru? Şi dacă da, cum s-a ajuns aici, de vreme ce nu obişnuiesc să vorbesc despre migrenele mele etc. (sau nu prin corespondenţa online) cu nimeni?  Autobuzul care mă poartă dinspre casă – zona Domenii – spre Piaţa Victoriei răsună, la intervale regulate, de urletele unui copil nevrotic care vrea ciocolată Laura sau de imnul lanţului de „farmacii ale inimii“. Ca şi cum nu era de ajuns, monitoarele amplasate în autobuze şi troleibuze, în urmă cu cîţiva ani,  au devenit şi ele canale de transmitere a reclamelor. Cînd îţi plăteşti abonamentul pentru liniile RATB, nimeni nu te întreabă dacă eşti de acord să ţi se împuie capul cu publicitate şi nici măcar dacă numărul decibelilor este suportabil. Şi asta nu-i nimic, există forme mai grave de agresare prin publicitate: semnezi un contract cu o companie de telefonie mobilă, bifezi un X îngroşat în căsuţa care te va proteja de SMS-uri cu oferte de la bănci, magazine de haine sau tombole şi, în mai puţin de o săptămînă, vei constata că ai făcut un efort inutil.  

Seara, la întoarcerea acasă, din cutia poştală se iţesc colţurile îndoite ale cataloagelor stufoase ale hypermarketurilor şi ale magazinelor de tip Brico, iar dedesubt, rătăcite timid, stau ascunse ofertele celor care vor să-ţi cumpere apartamentul sau ale celor care vor să ţi-l zugrăvească. De clanţa uşii de la intrarea în apartament stă agăţată nesmintit o broşură din paginile căreia îţi surîd cîteva zeci de tipuri de pizza. S-au adăugat de curînd fluturaşii unor restaurante chinezeşti şi ale altora care livrează la domiciliu „mîncare ca la mama acasă“. Primăvara, Bulevardul Ion Mihalache este bîntuit de megafoane care cheamă la concerte, tîrguri de turism sau de nunţi. Aceleaşi informaţii se regăsesc lipite vîrtos pe tomberoanele gigantice pentru deşeuri reciclabile din vecinătate. De pe tomberonul pentru reciclat plastic şi metal priveşte în jos, cu un aer misterios, Ştefan Bănică jr, de pe cel pentru reciclat sticlă zîmbeşte tîmp Horia Brenciu, iar pe cel pentru reciclat hîrtie şi-l împart frăţeşte Nigel Kennedy şi Damian Drăghici. Tomberonul din urmă e plin-ochi cu ambalaje pentru pizza. Brandurile de restaurant de pe cotoarele ambalajelor sînt aceleaşi cu cele de pe fluturaşii agăţaţi zilnic de uşile apartamentelor.  

Fuga de marketing te aruncă în braţele primitoare ale blogurilor cîtorva amici. Cele cu succes la public s-au tivit recent cu reclame.

Bogdan Iancu este antropolog şi ţine blogul http://micutisme.blogspot.com.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.