Profesori altfel şi copii încrezători

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Profesori altfel şi copii încrezători jpeg

Teach for Romania este o organizaţie nonguvernamentală care îşi propune să schimbe sistemul educaţional românesc pornind de la „actorii principali“, profesorii. Teach for Romania recrutează, pregăteşte şi susţine învăţători şi profesori-model, pe care-i trimite în şcolile unde nu s-au putut ocupa toate posturile, cu scopul de-a transforma educaţia, oferind o experienţă diferită de predare/învăţare, care s-a dovedit că valorifică mai bine potenţialul învăţătorilor şi profesorilor, dar şi pe cel al copiilor. Programul, dezvoltat iniţial în 1990 de către Teach for America în Statele Unite, atrage absolvenţi de top care nu ar fi luat în considerare, în mod normal, ca opţiune de viitor, meseria de profesor. Tinerii profesori şi învăţători sînt „antrenaţi“ la Academia de Leadership şi Pedagogie pentru a începe să ofere o altfel de educaţie, care îi motivează pe copii. 

Teach for Romania a încheiat un parteneriat cu Raiffeisen Bank, alături de încă alte două bănci comerciale, care susţin şi acoperă cheltuielile necesare pentru activitatea profesorilor. În 2014, Raiffeisen a susţinut patru profesori în Săcele (comuna Gîrcin), judeţul Braşov, iar în acest an şcolar susţine opt profesori. 

, una dintre profesoarele Teach for Romania, care predă la Şcoala gimnazială nr. 5 din Săcele, ne povesteşte experienţa ei:

„Anul trecut, cînd a început proiectul, am fost profesoară de limba engleză. Necalificată. Pentru că proiectul vrea să aducă oameni care nu sînt neapărat din învăţămînt. Eu am terminat Administraţie Europeană la SNSPA Bucureşti, am cochetat un pic cu învăţămîntul, am predat la o grădiniţă, copiii sînt viaţa mea. A venit Teach for Romania şi mi-a oferit să... fac o plimbare. Într-un loc în care era nevoie de mine. M-am mutat anul trecut din Bucureşti acasă la Oneşti, şi din Oneşti în Săcele.

Prima oară am auzit de Teach for Romania de la o colegă de-a mea. A fost o înscriere online, apoi o zi de teste, în care am avut de predat o lecţie, un interviu. Sînt în general jocuri de rol în care sînt puşi oamenii, ca să vezi cum reacţionează într-o anumită situaţie. Nu neapărat să reacţionezi într-un fel sau altul. Dar, în funcţie de asta, cei care te selectează îşi cam dau seama dacă ai putea să înţelegi despre ce e vorba sau nu. 

Şcolile au fost alese, în general, acolo unde sînt probleme. Unde nu prea se duc profesorii la ore, unde e un flux mare de personal. De pildă, aici e o mare comunitate  de copii din familii foarte sărace. Rata abandonului e foarte ridicată. A mai scăzut un pic în ultimii ani, e adevărat, pentru că sînt profesori foarte buni aici, care chiar îşi dau interesul.

Anul ăsta sînt învăţătoare, predau la clasa a IV-a. Şi am şi o jumătate de normă de engleză. 

La clasă am ales cîteva valori, care sînt şi în organizaţie, şi elevii mei ţin foarte mult la ele. Autenticitatea, învăţarea continuă şi autonomia. Am discutat cu ei ce înseamnă acestea şi cu ce te pot ajuta mai departe. Nu e uşor să discuţi concepte cu copiii, pe limba lor... Programa este aceeaşi, dar este adaptată la nivelul lor. Am copii în clasa a IV-a care nu pot să scrie. Am avut anul trecut şi copii de a VII-a care nu puteau să scrie. 

Fac întîi cu unii, apoi cu alţii, diferite părţi ale unei probleme. De pildă, atunci cînd i-am învăţat despre oceane, cei care nu ştiu să scrie au avut de înconjurat vocalele pe cărţile pe care le-au primit. Iar cu cei care ştiu, am citit textul, am explicat cuvintele necunoscute, am discutat tema cu ei, a fost un pic mai complicat. Caut să fac totul cît mai interesant, pentru că altfel ei nu ar mai veni la şcoală... 

Celor care pot citi le-am adus multe enciclopedii. Şi-i întreb mereu despre ce ar vrea să înveţe. Îi întreb des, pentru că tot se schimbă. Vor să înveţe despre civilizaţii, despre piramide, despre numere mari... Uneori sînt absolut fascinaţi. Şi dacă e un subiect care-i interesează, îl studiem în săptămîna următoare, în cadrul unei teme mai mari, planificate de la început. Le-am zis copiilor mei că la sfîrşitul anului trebuie să scrie, să citească, să socotească şi totul va fi bine.

Fiecare dintre noi a avut şase săptămîni de pregătire la Leadership Tomorrow Academy. Anul trecut a fost în Tărlungeni, iar anul acesta, aici, în Săcele, două săptămîni au fost de leadership şi de schimbare de perspectivă, şi patru săptămîni de predare. Am avut şi o experienţă mai ciudată, una dintre doamnele care au venit să mă supravegheze m-a întrebat cîţi români am în clasă. Şi am zis că toţi sînt copiii mei. Iar ea a spus că unii sînt mai negri. Făcea parte dintre profesorii în afara celor pregătiţi de noi la care apelasem. 

Sînt aici în al doilea an, dar aş mai rămîne unul. În general, programul durează doi ani.“  

pagină realizată de Iaromira POPOVICI  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.