Teach for Romania este o organizaţie nonguvernamentală care îşi propune să schimbe sistemul educaţional românesc pornind de la „actorii principali“, profesorii. Teach for Romania recrutează, pregăteşte şi susţine învăţători şi profesori-model, pe care-i trimite în şcolile unde nu s-au putut ocupa toate posturile, cu scopul de-a transforma educaţia, oferind o experienţă diferită de predare/învăţare, care s-a dovedit că valorifică mai bine potenţialul învăţătorilor şi profesorilor, dar şi pe cel al copiilor. Programul, dezvoltat iniţial în 1990 de către Teach for America în Statele Unite, atrage absolvenţi de top care nu ar fi luat în considerare, în mod normal, ca opţiune de viitor, meseria de profesor. Tinerii profesori şi învăţători sînt „antrenaţi“ la Academia de Leadership şi Pedagogie pentru a începe să ofere o altfel de educaţie, care îi motivează pe copii. 
 
Teach for Romania a încheiat un parteneriat cu Raiffeisen Bank, alături de încă alte două bănci comerciale, care susţin şi acoperă cheltuielile necesare pentru activitatea profesorilor. În 2014, Raiffeisen a susţinut patru profesori în Săcele (comuna Gîrcin), judeţul Braşov, iar în acest an şcolar susţine opt profesori. 
 
Alexandra Vlad, una dintre profesoarele Teach for Romania, care predă la Şcoala gimnazială nr. 5 din Săcele, ne povesteşte experienţa ei:
 
„Anul trecut, cînd a început proiectul, am fost profesoară de limba engleză. Necalificată. Pentru că proiectul vrea să aducă oameni care nu sînt neapărat din învăţămînt. Eu am terminat Administraţie Europeană la SNSPA Bucureşti, am cochetat un pic cu învăţămîntul, am predat la o grădiniţă, copiii sînt viaţa mea. A venit Teach for Romania şi mi-a oferit să... fac o plimbare. Într-un loc în care era nevoie de mine. M-am mutat anul trecut din Bucureşti acasă la Oneşti, şi din Oneşti în Săcele.
 
Prima oară am auzit de Teach for Romania de la o colegă de-a mea. A fost o înscriere online, apoi o zi de teste, în care am avut de predat o lecţie, un interviu. Sînt în general jocuri de rol în care sînt puşi oamenii, ca să vezi cum reacţionează într-o anumită situaţie. Nu neapărat să reacţionezi într-un fel sau altul. Dar, în funcţie de asta, cei care te selectează îşi cam dau seama dacă ai putea să înţelegi despre ce e vorba sau nu. 
 
Şcolile au fost alese, în general, acolo unde sînt probleme. Unde nu prea se duc profesorii la ore, unde e un flux mare de personal. De pildă, aici e o mare comunitate  de copii din familii foarte sărace. Rata abandonului e foarte ridicată. A mai scăzut un pic în ultimii ani, e adevărat, pentru că sînt profesori foarte buni aici, care chiar îşi dau interesul.
 
Anul ăsta sînt învăţătoare, predau la clasa a IV-a. Şi am şi o jumătate de normă de engleză. 
 
La clasă am ales cîteva valori, care sînt şi în organizaţie, şi elevii mei ţin foarte mult la ele. Autenticitatea, învăţarea continuă şi autonomia. Am discutat cu ei ce înseamnă acestea şi cu ce te pot ajuta mai departe. Nu e uşor să discuţi concepte cu copiii, pe limba lor... Programa este aceeaşi, dar este adaptată la nivelul lor. Am copii în clasa a IV-a care nu pot să scrie. Am avut anul trecut şi copii de a VII-a care nu puteau să scrie. 
 
Fac întîi cu unii, apoi cu alţii, diferite părţi ale unei probleme. De pildă, atunci cînd i-am învăţat despre oceane, cei care nu ştiu să scrie au avut de înconjurat vocalele pe cărţile pe care le-au primit. Iar cu cei care ştiu, am citit textul, am explicat cuvintele necunoscute, am discutat tema cu ei, a fost un pic mai complicat. Caut să fac totul cît mai interesant, pentru că altfel ei nu ar mai veni la şcoală... 
 
Celor care pot citi le-am adus multe enciclopedii. Şi-i întreb mereu despre ce ar vrea să înveţe. Îi întreb des, pentru că tot se schimbă. Vor să înveţe despre civilizaţii, despre piramide, despre numere mari... Uneori sînt absolut fascinaţi. Şi dacă e un subiect care-i interesează, îl studiem în săptămîna următoare, în cadrul unei teme mai mari, planificate de la început. Le-am zis copiilor mei că la sfîrşitul anului trebuie să scrie, să citească, să socotească şi totul va fi bine.
 
Fiecare dintre noi a avut şase săptămîni de pregătire la Leadership Tomorrow Academy. Anul trecut a fost în Tărlungeni, iar anul acesta, aici, în Săcele, două săptămîni au fost de leadership şi de schimbare de perspectivă, şi patru săptămîni de predare. Am avut şi o experienţă mai ciudată, una dintre doamnele care au venit să mă supravegheze m-a întrebat cîţi români am în clasă. Şi am zis că toţi sînt copiii mei. Iar ea a spus că unii sînt mai negri. Făcea parte dintre profesorii în afara celor pregătiţi de noi la care apelasem. 
 
Sînt aici în al doilea an, dar aş mai rămîne unul. În general, programul durează doi ani.“  
 
pagină realizată de Iaromira POPOVICI