Primul incident violent se petrece la 16-18 ani

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
Primul incident violent se petrece la 16 18 ani jpeg

- interviu cu Simona BURDUJA, psihoterapeut la Fundaţia Sensiblu -

Ce face Fundaţia Sensiblu pentru ajutorarea victimelor agresiunilor domestice?

Fundaţia a luat fiinţă în anul 2002, la început cu un centru de consiliere (Casa Blu) iar din 2003, am reuşit să deschidem şi un adăpost, care este mai degrabă un centru rezidenţial, şi nu un centru de criză. Acolo ajung doamnele în urma unor evaluări sociale, psihologice şi juridice. Venitul nu este un criteriu important pentru a fi primite în adăpost, ci mai degrabă gradul de pericol în care persoana şi copiii acesteia se află. Perioada de şedere în adăpost este de la trei la şase luni, spre deosebire de un centru de criză, în care persoanele vin imediat după ce s-a petrecut incidentul violent şi pot sta pînă la maximum o lună. Noi facem consiliere socială, psihologică şi juridică, pe baza unei programări. Prima întîlnire a persoanei care ni se adresează este cu asistentul social, apoi, pe baza unei fişe, este orientată către celelalte servicii, în acord cu nevoile ei. Toate serviciile sînt gratuite. Majoritatea celor care vin la noi sînt din Bucureşti. Nu e o problemă dacă vine cineva şi din altă localitate, doar că, dacă are nevoie şi de consiliere juridică, apare dificultatea deplasărilor între Bucureşti şi Judecătoria din localitatea de domiciliu.

Cum află femeile de existenţa acestui centru?

Multe ne găsesc pe Internet sau ascultă recomandările altor doamne care au fost la noi în asistenţă. Unele persoane primesc informaţii de la serviciile de urgenţă ale spitalelor sau de la Institutul de Medicină Legală, cu care, de altfel, avem şi un protocol de colaborare, pentru că noi decontăm un număr de aproximativ 300 de certificate medico-legale pe an, asta şi cu sprijinul financiar al firmei Avon.

Înţeleg că la dvs. nu vin doar femei care au fost pur şi simplu bătute, ci şi victimele unor agresiuni emoţionale.

Da, şi proporţia acestora e destul de mare. Pe de altă parte, nu poate exista violenţă fizică fără abuz emoţional. Iar formele sînt din ce în ce mai cizelate: şantaj, ameninţare, intimidare. Şi nu se întîmplă doar în familiile cu statut social, educaţional şi financiar scăzut, ci şi în familii mai elevate. Partea de abuz emoţional se tratează mai greu, pentru că atacă direct imaginea de sine a omului, care îşi pierde încrederea în propria persoană şi nu se simte capabil să facă o schimbare. Asta, de altfel, şi justifică rămînerea într-o relaţie de tip abuziv, pentru că victima preia punctul de vedere al agresorului şi crede despre sine că, într-adevăr, nu e în stare să facă nimic. Mai ales cîtă vreme nu are acces la alte surse de informare (agresorul practică, de obicei, izolarea) şi la alte oglinzi pe care să le primească din partea altor persoane, care să-i spună că şi ele au trecut prin aşa ceva şi au reuşit, sau că există organizaţii, adăposturi şi instrumente legale prin care o pot proteja. În lipsa acestor informaţii, victima rămîne într-o situaţie de dependenţă în cuplul conflictual.

Există vîrste predilecte ale celor care vă adresează solicitări?

Se pleacă de la 20 de ani şi se ajunge pînă spre 69 de ani. Cea mai în vîrstă doamnă, care e chiar acum în asistenţa noastră, are 69 de ani. Dar noi ne ocupăm în prezent de un proiect gîndit pentru tineri: „Licee albastre“. De ce? Pentru că statisticile ne arată că primul incident violent identificat de doamnele care vin la noi este în jurul vîrstei de 16-18 ani. Pe de altă parte, anul trecut am făcut un alt proiect cu adolescenţii, în opt localităţi, legat de abuzurile emoţionale. Şi atunci, ne-am dat seama că în rîndul tinerilor, între ei, se petreceau destul de multe situaţii conflictuale. Asta ne-a determinat să dezvoltăm acest proiect legat de violenţa în rîndul cuplurilor de adolescenţi. Dincolo de formele clasice de violenţă – fizică, psihică, economică, socială, sexuală –, a apărut, mai nou, şi ceea ce se numeşte abuzul digital sau violenţa pe Internet. Asta înseamnă că, într-un cuplu, unul dintre parteneri verifică mesajele adversarului, îi accesează e-mail-ul, pagina de Facebook, îl ameninţă prin aceste canale, îl şantajează cu poze sau cu declaraţii false despre aceste lucruri. E un tip de abuz destul de mascat şi pe care mulţi îl consideră o formă de iubire.

Cum va decurge programul „Licee albastre“?

Ne gîndim să mergem în zece localităţi şi în fiecare să cuprindem aproximativ 100 de elevi. Vom utiliza aceeaşi metodă a sesiunilor interactive, în care îi stimulăm să recunoască un abuz. În primul rînd, trebuie să ştie ce e abuz şi ce nu e abuz, iar dacă identifică vreun soi de abuz, fie la ei, fie la prietenii lor, să aibă capacitatea de a se orienta sau a-şi orienta prietenii către persoane şi servicii specializate.

În general, se întîmplă să discutaţi şi cu agresorii?

Nu oferim consiliere directă agresorilor, ci doar persoanelor agresate, şi nu recomandăm terapia de cuplu, pentru că, în situaţii de violenţă, nu e posibilă.

Cum vă apăraţi de cei supăraţi că partenerele lor au venit la dvs.?

Sîntem, uneori, asaltaţi cu telefoane sau cu vizite de acest tip, la centrul de consiliere. Dar lucrăm de foarte mult timp în servicii de felul acesta şi avem tot felul de modalităţi de a aplana conflicte. Ne situăm pe poziţia de profesionişti – ăsta este rolul nostru, asta e ceea ce facem, avem o autorizare în acest sens. Şi le explicăm că, pînă la urmă, decizia asupra a ceea ce vrea să facă în continuare aparţine strict femeii şi că noi sîntem, practic, un soi de mediatori între ea şi serviciile la care vrea să apeleze. Pe de altă parte, e important de ştiut că adresa adăpostului este confidenţială. Deci, acolo n-are cum să ajungă cineva, fără acordul nostru.

Conflicte se petrec, probabil, din cînd în cînd, în mai toate cuplurile. Există un punct-cheie într-o relaţie, de la care se poate considera că avem de-a face cu un abuz emoţional, cu o problemă serioasă?

Da, cînd intervine o situaţie de inegalitate între parteneri, cînd unul deţine puterea iar celălalt se află într-o poziţie submisivă, putem considera că există o formă de abuz. Gravitatea abuzului se măsoară mai degrabă în funcţie de impactul pe care-l are asupra persoanei abuzate. O jignire care unei persoane îi poate părea fără gravitate, pentru o alta poate fi extrem de semnificativă, pentru că agaţă acolo nişte resorturi emoţionale puternice. De aceea, pentru a diagnostica corect un abuz e foarte important să vezi un istoric al relaţiei respective şi comportamentul fiecăruia dintre parteneri în diverse situaţii.

Există situaţii în care agresorul s-a calmat pe parcurs?

Cînd vorbim de violenţă în familie, vorbim de situaţia în care agresorul nu-şi asumă responsabilitatea faptelor sale. Adică, el nu va face nici o schimbare din punctul său de vedere, ci va aştepta din partea celuilalt „să se repare“. Şi cînd vorbim de violenţă în familie, nu are ce să se repare în cuplu, practic.

Adică, nu sînt oameni care să aibă la un moment dat o revelaţie, să zică „am greşit, nu mai trebuie să fac aşa ceva“?

Dacă îşi asumă responsabilitatea faptei, sigur că da, lucrurile se pot repara, cu efort sau cu ajutor de specialitate. Dar, de cele mai multe ori, în asemenea situaţii nu putem vorbi de responsabilitatea agresorului.   

a consemnat  Andrei MANOLESCU  

dosar sprijinit de AVON

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.