Poezia la Bufnițe

Oana DOBOȘI, Raluca SELEJAN
Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Poezia la Bufnițe jpeg

Am participat recent la o dezbatere despre problemele pe care le-au întîmpinat editorii și librarii în perioada pandemiei, în România, și acolo s-a vorbit și despre profesionalismul librarilor sau, mai bine zis, despre lipsa lui atunci cînd vine vorba de vînzarea cărților, pentru că da, așa este, cărțile nu se pot vinde singure. Ne întrebam atunci, mai mult în gînd decît cu voce tare: oare profesionalismul unui librar este dat de faptul că poate să vîndă orice carte sau de faptul că reușește să vîndă cărțile care îi plac și în care crede? Editorii nu publică orice manuscris care le intră în inbox, ei aleg ceea ce publică. Tot așa, un librar alege ceea ce vrea să vîndă, adică are libertatea de a-și construi oferta de carte după placul, gusturile și cultura sa.

Încă de cînd proiectam geografia librăriei noastre, La Două Bufnițe din Piața Unirii din  Timișoara, am știut și am vrut ca poezia să ocupe un loc generos și special în portofoliul nostru. Dacă într-adevăr cărțile nu se pot vinde singure, nu putem spune același lucru despre activitatea lecturii, care este o activitate solitară prin excelență. Cînd vine vorba de poezie, noi preferăm mai mult să o citim decît să vorbim despre ea. În fond, ce am putea adăuga relevant în afara și în absența unui poem? Înainte de a avea propria noastră librărie, am observat că multe librării se fereau să aloce poeziei mai mult de două-trei rafturi și asta poate pentru că e un domeniu de nișă, care, e bine să recunoaștem, se vinde puțin spre deloc. Și-atunci de ce Bufnițele au hotărît să fie atît de generoase cu poezia? În cei aproape cinci ani de cînd avem librăria, mulți dintre oamenii care ne-au trecut pragul ne-au spus că avem cel mai mare spațiu alocat poeziei din librăriile din țară.

În piața de carte autohtonă, în ultimii ani, s-au dezvoltat multe edituri și colecții extrem de valoroase de poezie: Casa de editură Max Blecher, Charmides, Casa de pariuri literare, Cartier de Colecție, Tracus Arte, OMG, Fractalia, Colecția „Vorpal” de la Nemira. În toată această enumerare e și o mare absență de care merită să ne amintim, colecția de poezie de la Cartea Românească, din perioada în care managementul acesteia era asigurat de Editura Polirom. De la antologii la volume personale, de la poezie românească la poezie universală (și în limba engleză), de la sonetele lui Shakespeare la poezia douămiistă și postdouămiistă, orice cititor pasionat de poezie poate găsi la noi ceva pe placul lui.

În general, comandăm toate noutățile, dar încercăm să punem în valoare și fondul de carte al fiecărei edituri, ținem bine de fiecare volum de poezie, nu prea facem retururi și asta pentru că știm că tirajele nu sînt foarte mari în acest domeniu, că e bine să ai răbdare cu poezia, că întotdeauna se va găsi un cititor care peste ani va căuta sau va descoperi un volum de acum. Avînd în minte că poezia nu e ceva ce se cumpără sau despre care se vorbește, ci ceva care se citește, i-am creat și un spațiu special de lectură, nu doar generos.

După modelul Shakespeare & Company din Paris, încă de la început, am vrut să avem un pat în librărie, pat destinat acelor scriitori care aveau să vină la noi în rezidență literară. Pînă la urmă, ideea acelui pat s-a transformat în reading nook-ul care a devenit locul poeziei, iar proiectul nostru cu rezidența literară a prins viață anul trecut, sub o altă formă. Camera noastră de nișă, care este poate cea mai caldă și mai intimă din toată librăria și pe care noi o îndrăgim peste măsură, are în centru poezia alături de bibliotecile de teatru, memorii, jurnale și biografii, critică și teorie literară și cărțile de anticariat. Tot acolo avem și un scrin, inițial noi l-am numit „Biroul scriitorului“, dar în viața de zi cu zi e biroul Ralucăi, Bufnița care a avut și are grijă ca librăria noastră să găzduiască nenumărate evenimente legate de poezie, de la lansări de cărți pînă la lecturi. De colțul poeziei se ocupă colegul nostru Alexandru Higyed, la rîndul său poet, iar de doi ani avem și o rubrică pe Facebook, #poemuldeluni. În fiecare luni, postăm cîte un poem ales de același Alex pentru comunitatea noastră de cititori.

Pe lîngă toate acestea, primul nostru premiu, din viața noastră de Bufnițe, l-am primit la Festivalul Internațional de Poezie de la Bistrița, „Librarul Anului“ în 2017. E unul dintre acele momente care ne-au rămas și ne vor rămîne în memorie, nu doar datorită premiului, ci și pentru că nimic nu e mai real decît faptul că Poezia e la Bistrița, de mai bine de treisprezece ani.

Unii spun că tot ce a fost mai bun în poezie s-a terminat în secolul XX, că după T.S. Eliot și Ezra Pound nu se mai poate numi poezie cea care se scrie acum, dar noi, Bufnițele, nu credem asta, iar faptul că în geografia librăriei noastre poezia contemporană ocupă un loc central, în ciuda a tot, este o alegere asumată și conștientă pe care nu ținem să o justificăm matematic, pentru că poezia e acolo unde nimic nu mai poate fi explicat.

Oana Doboși & Raluca Selejan sînt librărese.

Foto: Camelia Toma, Muzeul Poezie(i), Iași

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.