Este anul 1800, iar tu eşti orb sau olog. Sau nebun sau şchiop... Şi eşti peste tot: în palate, conace, bordeie, spitale, mănăstiri. Boala ta este un lux pe care nu ţi-l poţi permite şi pe care nu şi-l pot asuma nici cei din jur. Poate Puterea? Nu are posibilitatea să te susţină pe tine, un pericol public pe uliţele mahalalelor, şi apelează la familie. Eşti un "mădular bolnav" care trebuie înlăturat, dar pînă atunci poate îţi găseşti refugiul în interiorul familiei. Poate bărbatul? Dar "zaci ca o moartă, nesimţindu-ţi trupul", gospodăria nu o mai poţi conduce, patimile trupeşti nu i le mai "stingi", copii nu-i mai oferi... Tu nu mai eşti bună de nimic, el se consideră deja văduv şi cere desfacerea căsătoriei. Sau dacă eşti "zgîrcită de mîini şi de piceri", faci tu un pustiu de bine şi îi cauţi bărbatului, de comun acord cu acesta, o soţie mai zdravănă, iar tu îţi cauţi "neputinţa ca o săracă". Poate vecinii...? Dacă umbli ca o nebună prin "crînguri, pe margine de drumuri şi cîmpuri", nu vor sări în ajutorul tău. Îţi vor compătimi bărbatul că s-a însurat cu o femeie care "tot într-o nebunie şi pînă astăzi se află"! Poate Biserica...? Dacă eşti epileptică, mitropolitul va accepta călugărirea ta, dar îţi va condiţiona primirea de "îndreptarea de boală" ce urmează a se face acasă, sub supravegherea mamei şi a fraţilor. Facem un salt în timp şi continuăm şirul întrebărilor! Poate Comunismul? Dar eşti "defect" într-o societate "multilateral dezvoltată". Eşti o ruşine, un "handicapat", un "invalid". Ce dacă vrei să înveţi, să te informezi, să munceşti! Tot un "deficient" eşti şi nu ai nici un drept egal cu ceilalţi. Eşti ţinut ascuns. Luptă cu propria condiţie şi stai ascuns! Poate secolul XXI? Doar nu vrei un credit la bancă! Doar nu ai pretenţia ca tu, care stai toată ziua într-un cărucior şi locuieşti la etajul 7, să poţi coborî cu liftul sau măcar pe scări! Ce, vrei să intri într-o cabină telefonică? Şi ce dacă nu încapi sau nu ajungi? Eşti "dizabil". Iar dacă eşti nevăzător, ţi se va face/impune un abonament la electricitate. Ah, ai handicap auditiv? Atunci, un abonament la Romtelecom. Dar îl plăteşti lună de lună! Poate şcoala? Păi, dacă eşti copil orfan, şi-n plus, şi "handicapat", poţi fi cazat într-un centru de "găzduire", fost "de plasament", destinat copiilor aşa ca tine. Nu, de învăţat nu înveţi în fostul centrul de plasament, ci te deplasezi la şcoală. Cantina şcolii a fost transformată în depozit al Direcţiei pentru Protecţia Copilului? Atunci, te deplasezi şi iei masa la un alt centru. "Numit cîndva Ťcantină», apoi Ťcentru de plasament», azi Ťde găzduire», mîine...". Mîine... va fi 1 ianuarie 2007! Poate Uniunea Europeană? În cît timp şi mai ales cum? (R. T.)