Planul strategic la români

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Planul strategic la români jpeg

Realizarea strategiei

Întîi de toate, stabilim o viziune pe termen lung. Pentru aceasta, trebuie să ajungem la o înţelegere comună pentru două noţiuni: „viziune“ şi „termen lung“. Viziunea nu e o vedenie, ci, mai degrabă, un vis. Sau cum credem noi că trebuie să arate un anumit domeniu sau un loc, ori cum să se dezvolte o idee peste un interval de timp. Iar „termen lung“ nu înseamnă „pe joia viitoare“, aşa cum „termen mediu“ nu înseamnă „poimîine“ (sau, în cele mai multe cazuri, „mîine pe la prînz“). Nu, aici termen lung înseamnă cam două sau trei generaţii, adică între o jumătate de secol şi un secol. Iar termenul mediu înseamnă în general între zece şi treizeci de ani. Odată stabilită o primă idee de viziune pentru termen lung (sau mediu), încercăm să o explicăm şi să o îmbunătăţim împreună cu toate părţile implicate. Da, trebuie să gîndim la scară de decenii. Da, ştiu, nici eu nu voi mai trăi atunci, dar contează. Nu te poţi dezvolta fără să ai o ţintă. Sau, mai bine-zis, poţi, dar va fi un haos. Hai să încercăm să visăm frumos… Dar să nu uităm, după ce visăm, trebuie să ne gîndim şi cum să transformăm ideea în realitate. Bun, începem să ne descurcăm. Acum, că avem o ţintă, mai avem de lucru – trebuie să vedem cum o vom atinge. Iar ca să împlineşti un vis, trebuie să stabileşti nişte obiective pe care să le poţi măsura. Nu prea multe, pentru că rişti să nu mai vezi pădurea din cauza copacilor. Iar pentru fiecare obiectiv se impune să stabilim ce drum trebuie să parcurgem, ca să avem succes. Da, ştiu că vorbim acum despre tactică, dar o strategie presupune să ai şi aşa ceva, ca să îţi poţi atinge ţinta. Mai avem nevoie de termene clare, responsabili şi fonduri dedicate. Gata! În sfîrşit e bine. Avem o strategie! Am discutat-o şi am aprobat-o cu toţii. Am căzut cu toţii de acord şi cine se ocupă de fiecare aspect în parte. Chiar a trebuit să mai temperăm entuziasmul, pentru că fiecare dorea să fie responsabil cu tot ceea ce va trebui făcut. Sîntem cu toţii fericiţi, iar acum urmează...

Implementarea strategiei

Avem o strategie, avem şi un plan ca să o punem în practică. Şi sîntem de acord că, cel puţin pe hîrtie, totul arată excelent. Trebuie doar să punem totul în practică. Pentru asta ne trebuie bani. Dar pe ăştia unde îi găsim? Întrebare retorică, pentru că banii trebuie să fie puşi la dispoziţie de către cei care răspund de punerea în practică a fiecărei ţinte în parte. Şi pentru aşa ceva ar trebui să aibă fonduri, că altfel nu cred că s-ar fi zbătut atîta să preia ei coordonarea, după crunte lupte cu alţi parteneri. Cum? Nu au acum? Dar nu e nici o problemă? Să stăm liniştiţi, că mai e mult pînă departe şi, dacă tot trebuie să aşteptăm o groază de ani, la început merge şi aşa, cu mult mai puţin decît ar trebui? Dar crezusem că era clar, ca să ne atingem ţinta trebuie să plecăm la drum fiind pregătiţi de la bun început. Şi cînd v-aţi asumat răspunderea, nu v-aţi gîndit că trebuie şi bani? Nu aţi înţeles prea bine despre ce era vorba? S-a schimbat situaţia? Îmi pare rău, dar din ce ziceţi că „ne daţi“ nu este disponibil nici un sfert din cît ar trebui… de fapt – un sfert e chiar mult zis. Şi, uite, după ce că nu vă ţineţi de cuvînt, începeţi să şi cîrtiţi, că la asta ne pricepem cu toţii. Că ce e cu prostiile astea? Unde ne-a fost capul? De ce facem noi planuri pentru ăia de vor veni... dacă ei vor dori altceva? Şi, în fond, ce e cu toate prostiile astea? Nu, absolut, nu avem de unde să scoatem atîţia bani pentru aşa ceva. Sau, de fapt, s-o putea, dar cine să-şi piardă timpul? Şi ce tupeu… să vrea să te mai ţii şi de cuvînt…

Dar strategia trebuie şi făcută, şi aplicată, pentru că „aşa vor ăia“ (Bruxelles, Guvern, cine or fi ei). În situaţia asta a venit timpul să trecem la pasul următor...

Actualizarea strategiei

Să vedem, adică, ce nu merge şi ce trebuie refăcut, unde s-a schimbat situaţia şi ce ar trebui întărit. Bun, acum sînt feţe noi, dar printre ele văd că mai sîntem mulţi dintre cei care am început pregătirea strategiei. Dar entuziasmul parcă s-a cam dus. Nimeni nu mai vrea să coordoneze nimic. Şi parcă am visat prea frumos. De unde, dom’le, să fim noi aşa deştepţi? Hai, că o să ne rîdă şi curcile. Mai bine o dăm încolo. Nu cumva mai bine ştergem tot şi îi chemăm pe alţii să o ia de la capăt.

Adrian Stănică este jurnalist de ştiinţă şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.