Plajele și muntele prostului

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Plajele și muntele prostului jpeg

Ca sedimentolog costier, încerc să înțeleg din ce sînt alcătuite și cum se modifică plajele. Mereu sub bătaia vântului și a valurilor, mereu în mișcare, particulele de nisip, minuscule blocuri care compun plajele, par a avea o soartă simplă. Cel puțin pe hîrtie, la prima vedere.

În anii 1990 am început să merg pe teren, alături de colegii mei mai experimentați. Cît se retrag plajele? De unde vine nisipul? Unde se duce? Cum îl mișcă din loc valurile? După ce, la început, totul fusese nou, răspunsul a devenit foarte simplu. Ajungea să aplic o regulă de trei simplă. Atît de simplă încît mă și miram cum de nu se lămurise odată omenirea pînă la mine.

Tot în anii 1990 am continuat să merg pe teren, pe toate plajele României, dar și în Italia, pe cele din fața Deltei Padului. Am început să merg să măsor cum suferă plajele în timpul furtunilor de iarnă. Am căutat, alături de colegii mei, să aflu cum se schimbă instabila poziție a nisipurilor, mereu mutate între apă și uscat. Am încercat să înțeleg plajele în toate lunile anului. De la teribilele furtuni de iarnă, la minus 20 de grade, la perioade de cald extrem, cînd nu bătea nici o pală de vînt cu zilele.

Și, după ce preț de vreo trei-patru sute de kilometri de mers pe jos totul îmi păruse foarte simplu, am început să învăț să observ ceea ce văd. Și am început să mă întreb de ce se întîmplă ceea ce observ. 

Am învățat, așa, că trebuie să înțeleg plajele la mai multe scări de timp. Și asta pentru că tendințele pot fi diferite dacă judecăm mișcările plajelor la ordinul minutelor, al zilelor, al lunilor, al deceniilor sau chiar al secolelor.

Și, de ce am lucrat mai mult, de aia mi‑a fost mai greu să îmi găsesc răspunsuri. Încet-încet, nu am mai fost mulțumit și de ceea ce considerasem a fi soluții clare. Poate pentru alții, da, dar nu pentru mine. Treptat, am învățat că nici o plajă nu e aceeași în nici un minut din viața sa – sau a noastră. Plajele există de la începuturile Timpului Geologic, au fost și vor fi eterne. Dar sînt mereu într-o veșnică mișcare și perpetuă modificare. Care este însă Răspunsul Corect? Îmi este din ce în ce mai greu să mă pronunț cu certitudine.

Mi-am dat mai apoi seama că, în toți acei ani în care am parcurs mii de kilometri la nivelul mării, am făcut de fapt o escaladare pe ceea ce americanii (și nu numai ei) numesc Mount Stupid, sau Muntele Prostului. Muntele de încredere în sine al celui sărac în informații și cunoștințe. La început, totul pare foarte simplu. Primii pași în știință îți aduc rapid un munte de încredere în sine. Pe urmă, cu cît acumulezi mai multă informație, ajungi să observi că de fapt nimic nu e atît de simplu cum pare la prima vedere. Este momentul în care și gradul de încredere în sine începe să scadă – e poteca de coborîre de pe Muntele Prostului. În timp, pe măsură ce informația acumulată începe să se transforme în înțelepciune (departe de mine gîndul că aș fi ajuns să posed așa ceva), gradul de încredere începe să crească din nou, dar nu cu aceeași viteză. Și întotdeauna cu un semn de întrebare.

În deceniile recente am luat cu mine, fie pe plajele de la Marea Neagră, fie și pe cele ale Lagunei Veneției, numeroși studenți și colegi mai tineri. Am observat și la cei cu care am ajuns să colaborez mai mult același ciclu – pînă sus, în vîrful lui Mount Stupid, și apoi drumul anevoios spre bază. Pe urmă panta lină, ascendentă, spre Cunoaștere.

Am verificat aceeași tendință și la cîrciuma din sat, de la Sălcii, în Sfîntu Gheorghe, idem la Sulina sau la Năvodul, în Jurilovca. Pescarii sînt, cred eu, datorită profesiei, dar și datorită permanentului dans cu moartea pe valurile mării, și cei mai fini observatori empirici ai litoralului. Ei văd mereu unde se sparg valurile, cum se mișcă dunele submarine de nisip, învață locurile pe care să le ferească și apele mai sigure. Cei mai în vîrstă erau mereu mai rezervați și își puneau mai multe semne de întrebare. Cei tineri știau însă cel mai bine. Și victimele erau însă, cel mai des, tinere.

Tot pe terasele satelor din lungul mării am întîlnit și oameni care credeau că știu absolut sigur tot ce se petrece. Cei care cunoșteau toate fenomenele care se produc pe litoral – și care aveau și cele mai sigure soluții. Evident, erau cei care veneau de mai mulți ani ca turiști și care nu aveau nici un fel de pregătire în domeniu. Se vede treaba că urcarea pe Muntele Prostului e o etapă obligatorie în cunoaștere. Important e să nu rămîi cocoțat în vîrf.

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar.

Foto: wikimedia commmons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.