Plăcerile simple şi plăcerile complicate

Lucia T.
Publicat în Dilema Veche nr. 267 din 27 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cînd cu criza tot aud un refren care a început să mă calce pe nervi: o să redescoperim plăcerile simple, renunţînd la cele complicate. Simple ar fi: admiratul naturii, gătitul ieftin şi sănătos în bucătăria personală, conversaţiile de la suflet la suflet cu cei dragi (familia), sexul, grădinăritul, mersul pe jos, badminton-ul în parc, de-astea. Complicate: party-urile în cluburi, mîncatul la restaurant, conversaţiile superficiale prin cafenele, filmele la cinema, drumurile cu maşina, cumpărăturile din hipermarketuri. Lectura intră uneori, inexplicabil, la categoria plăcerilor simple. Inexplicabil pentru că pattern-ul este: simplu e ce e gratis, complicat e ce costă bani. Bun e ce faci cu mîna ta, rău e ce-au făcut alţii şi ţi-au vîndut ţie. Cărţile nu sînt gratis şi nu sînt făcute cu mîna ta, deci plăcerea lecturii n-are cum să fie simplă, în logica asta. De ce pare totuşi simplu să-ţi petreci seara cu o carte în mînă, în loc să te duci în oraş şi să dai bani pe diverse distracţii? Financiar vorbind, nu altfel. După atîtea lamentări că sînt scumpe cărţile, că nu ni le putem permite, că editorii sînt afacerişti fără scrupule, librarii " hoţi, scriitorii " obsedaţi de tiraje, criticii " vînduţi editurilor? Şi de unde-or să ia oamenii cărţile cu care să-şi petreacă nişte seri simple, dacă în ţara asta se cumpără o carte pe an, pe cap de locuitor? Din biblioteci publice şi de la prieteni? Parcă nici bibliotecile nu mai primesc bani suficienţi pentru achiziţii " cam de multişor. Iar prietenii vor fi şi ei în criză, presupun. Bine, să zicem că proaspăt convertiţii la simplitatea lecturii nu vor căuta cărţi cît de cît noi, vor citi, simplu!, ce-au adunat deja în propriile lor biblioteci sau vor cumpăra ieftin cărţi uzate. În fond, Homer, Dostoievski şi Balzac ar trebui să se găsească la preţuri rezonabile, că au murit de mult şi s-au tot reeditat. Oricum, e garantat că ei, cei vechi, au scris capodopere şi nu rişti să dai banii pe prostii superficiale, promovate agresiv de nişte şnapani puşi pe îmbogăţit. Ei bine, cînd oamenii vor prefera să citească Dostoievski, în loc să meargă la un club sau la un restaurant, va fi venit deja Apocalipsa. Ori se va fi întors comunismul, care să fi distrus cluburile şi restaurantele. O "simplă" Criză nu e în stare de aşa ceva. Probabil că se va citi mai puţin, totuşi. Se vor cumpăra mai puţine cărţi, evident, deşi mi-e greu să-mi imaginez cît de puţine cărţi se pot cumpăra. Mai puţin de una pe an? Anticapitaliştii n-au cui să predice împotriva consumului în privinţa asta, în România. Ar fi ca şi cum ai sărbători Earth Hour într-un sat neelectrificat din munţi. Alţii deplîng faptul că ziarele au fost nevoite să reducă spaţiul dedicat recenziilor de carte " n-ar fi mare economie pentru ziarele româneşti. Sau sînt prea optimistă şi, de fapt, se pot scoate cele vreo trei pagini zilnice de cultură care apar în România? Optimismul meu merge atît de departe încît mi-e greu să-mi imaginez pînă şi reduceri de personal prin edituri. Ce să dea afară? Redactori? La cît de neredactate sînt atîtea cărţi... Şi totuşi, am citit articole în care se deplîngea inflaţia de cărţi publicate la noi, pentru că apar atît de multe încît selecţia a devenit laxă. Deci tot răul spre bine. Vor apărea mai puţine şi mai bune. Şi cititorii vor profita de această îmbunătăţire. Nu vor mai cumpăra romane superficiale, ci cărţi profunde... sînt sigură. Serios, în ţara asta nu e loc de criză în industria editorială. Pe blogul meu fac uneori liste cu cărţile pe care le cumpăr. Uneori capăt critici dure pentru consumism. Am făcut tot ce-am putut ca să scap de criticile astea pentru că mi se par chiar aberante. Nu mă deranjează deloc cînd mă critică lumea din alte motive. Dar nu mă bateţi la cap că citesc prea mult şi cumpăr prea multe cărţi! Vă rog eu! Nu pentru mine, că sînt foarte rezistentă la critică şi înjurături, ci pentru alţi oameni mai sensibili, care pot ajunge la concluzia că e rău să citeşti mult sau să cheltuieşti bani pe literatură. Asta, plus Criza, plus obsesia plăcerilor simple care nu costă bani " şi va veni adevărata Criză, aia pe care-am mai trăit-o: puţin Dostoievski prin librării, ceva mai mult Dan Brown, un Cărtărescu rătăcit. Şi, pentru alte plăceri, frumoasa emisiune Bancher sau şomer cu Romică şi Cornel. La care o să vină o soacră furioasă că ginerele a risipit banii de rate pe romane cu extratereştri. Nu e rău să citeşti şi altceva pe lîngă capodoperele obligatorii. Nu e rău să se publice multe cărţi, şi mai bune, şi mai proaste. Nu e consum imbecil să cumperi şi să citeşti un roman contemporan pe care încă nu l-au decretat criticii reputaţi, în unanimitate, "capodoperă". E bine, înseamnă că te interesează literatura. Nu e nevoie de criză ca să renunţi să te intereseze, cred că e suficient să fii tocat la cap că literatura depinde de comerţ şi comerţul e ceva rău. Ba e ceva foarte bun. Altfel n-aş fi ajuns eu să citesc Teodosie cel Mic. Cartea era deja scrisă, exista de cîţiva ani. Şi la mine n-a ajuns. O sută de ani să fi stat manuscrisul într-un dulap acasă la autor, fără comerţ eu n-aş fi pus mîna pe el. Fără o editură, nişte critici, nişte hîrtie consumată, nişte bani din care o familie săracă ar fi mîncat două zile, eu n-aş fi citit despre bufniţă şi minotaur, despre Pisicîine şi fantoma Otilia. Ceea ce era foarte rău pentru mine. O plăcere complicată de care mă bucur că n-am fost nevoită să mă lipsesc. Din fericire, nu era criză atunci(!). Eu o să mai pun mîna, o să mai cumpăr, o să mai citesc. Problema cu Criza e să am ce. La Homer pe hîrtie sfărîmicioasă, sinceră să fiu, n-o să mă întorc, deşi nici el nu era chiar aşa de simplu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.