Pisicile nu sînt ale noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Pisicile nu sînt ale noastre jpeg

Am 6 ani. Am o pisică albă. O cheamă Țiți. Nu e pisica noastră. Nu știu nici măcar cine i-a pus numele ăsta. Mamaie? Eu? N-am voie să am pisici. Părul de pisică îți intră în nas și, dacă ai ghinion, ți se culcușește tocmai în plămîni. Așa mi s-a zis. Și mai sînt și microbii. Și purecii. Pisica e un animal foarte periculos. Oricum, dacă prin absurd pun mîna pe o pisică, trebuie să mă spăl bine. În condițiile astea, nu se poate spune cum de am ajuns eu să am o pisică albă.
Țiți nu are voie în casă. Stă mai mult în grădină. Vînează șoricei, apoi îi împarte cu mine. Jumătate din ei mi-i aduce cadou, îi depune la picioarele mele. O mîngîi pe pisica albă pe ascuns. O iau în brațe. Mi se întinde pe picioare și toarce ca nebuna. E nevoie doar de o scurtă atingere ca să-nceapă să toarcă. Sînt zile în care vin din grădină albă din cap pînă-n picioare.

La un moment dat, Țiți dispare din viața mea. Nu știu cum. Am, cel mai probabil, vreo 9 ani. Am mai crescut, așa că de acum pot să-mi asum responsabilitatea de a crește un pisoi. Merg cu tata la o rudă a cărei pisică are pui. Sînt emoționată pînă-n vîrful degetelor. Nu cred că am mai văzut pînă acum un pisoi atît de mic. Îl aleg pe cel gri și tata îl duce acasă în brațe, într-o plasă. Tot drumul trag cu ochiul spre ghemotocul care-și scoate capul și cercetează curios strada. Acasă, încercăm să-l hrănim cu lapte, apoi cu brînză. Nu dorește nimic din ce avem noi să-i oferim. Îi pun numele Codiță. Peste cîțiva ani, într-o zi, trecînd pe stradă, îl zăresc pe Codiță în curtea unei vecine. Îl chem, dar n-are chef să vină. Vecina îmi spune că e pisoiul ei și că îl cheamă altfel. Eu știu că e mîțul meu. Deținem oare amîndouă același pisic?

Urmează alți doi pisoi: Meiță și Domnul Tucă. Meiță are sortit un nume mai elegant, dar fratele bunicii, venind în vizită, ne spune că pisoiul seamănă cu Meiță, un mîț din copilăria lui. Așa-i rămîne numele. Domnul Tucă primește această poreclă într-o perioadă în care mamaie se uită foarte mult la Marius Tucă Show. Domnului Tucă i se mai spune și Tucanul. Mîții ăștia doi au o viață tare complicată, apar, dispar, uneori adorm la noi, alteori nu știm pe unde umblă, au ore la care își fac apariția și perioade în care nu sînt aici.

Anii mei de gimnaziu și liceu îi împart cu generații întregi de mîțe și de căței. Apoi plec de acasă și mă întorc doar în vacanțe, într-o curte mai degrabă a cîinilor. La o vreme după dispariția ultimului cîine, însă, apare un nou mîț. Deși nu, noi nu avem pisici, nu creștem așa ceva, pentru că sînt periculoase, mai ales părul lor. Și microbii. Și purecii. Cu toate astea, în curtea și-n viața noastră apare Domnul Paulinni. Înțelegem, din blana lui și din felul chiorîș în care ne privește, că micuțul Domn Paulinni e siamez, măcar pe jumătate. Are ochii albaștri, iarna se face rotofei, iar vara pare purtat de vînt.

Paulinni umblă foarte mult. E mereu pe drumuri, mereu are de lucru în alte curți. Cînd apare prima dată în grădina noastră, Paulinni vine însoțit de sora lui, domnișoara Miradoniz. De-a lungul timpului, rămîne doar el. Cel puțin o dată pe an, Paulinni dispare de acasă mai bine de o săptămînă și cînd revine este atît de epuizat încît are nevoie de asistență medicală. Cel puțin o dată pe săptămînă, ai mei trebuie să fugă în curte în miez de noapte și să-l salveze pe Paulinni din ghearele unui mîț portocaliu care-i traversează teritoriul. Există ipoteza că Paulinni mănîncă în mai multe locuri. Vecinii de lîngă noi ne spun că la ei în curte pe Paulinni îl cheamă Felix.

Paulinni nu este al nostru. Părinții mei îi dau să mănînce și îl duc la doctor cînd e bolnav, cînd se întoarce din incursiunile lui de cucerire teritorială îi amenajează tot felul de culcușuri prin curte (pe care el le refuză în mod frecvent) și îi cumpără de mîncare felurite conserve și bobițe, după cum se schimbă pretențiile lui mîțești. Dar Paulinni nu e al nostru și asta spunem oricui ne-ntreabă. Așa cum nu sînt ale noastre nici celelalte mîțe care vin să ia prînzul la oră fixă, respectiv cele care poartă în curtea noastră numele de Pufuleț, Negruțu și Gicuț.

Noi nu avem pisici și nici n-am avut vreodată. Avem însă un dulap plin cu conserve aliniate: somon, ton, vită și ficat în sos. Avem în congelator mai multe pungi cu spate de pui. Avem în cămară bobițe. Avem o perie specială. Avem picături de ochi și tot felul de vitamine. Avem în curte diverse locuri amenajate pentru somnul liniștit al unor posibile vietăți pufoase. Avem griji. Avem zile de tratament, pipete. Și avem în beci o cutie albastră pentru transportat pisici invizibile.

Lavinia Bălulescu este scriitoare. Cea mai recentă carte a sa este biografia romanțată Steinhardt. Bughi mambo rag (Editura Polirom, 2020).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.