Petricuţa Petrichii Petruţii Petrii

Elena BĂRBULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De fiecare dată cînd păşesc într-un sat românesc pentru a face cercetare de teren, nu pot scăpa de sentimentul că mă aflu într-o altă lume... De la cele mai mici, pînă la cele mai mari lucruri, totul pare altfel, viaţa în sine are un alt ritm, mai lent, şi căreia agitaţia urbanului îi pare aproape necunoscută. Tot la capitolul altfel putem încadra numele... Cred că puţini mai au cunoştinţă despre cum sau care sînt numele oamenilor într-un sat oarecare. Sîntem mult prea obişnuiţi cu formula în care ne dăm mîna şi rostim întîi prenumele şi apoi numele, în general aşa cum apar ele în buletin. Pentru mine ca etnolog, situaţia rămîne neschimbată cînd trebuie să mă prezint sătenilor pe care vreau să-i intervievez. Însă pentru ei apare confuzia... Întîi mi se spune numele - aşa cum sînt ei cunoscuţi sau cum li se adresează consătenii - şi abia apoi, după ce îmi manifest nedumerirea, mi se spune numele oficial, adică cel din buletin. Într-o comună pe care am studiat-o mulţi ani, comuna Rîşca, jud. Cluj, numele unei persoane este cel după care este cunoscută în sat, iar ceea ce înţelegem noi ceilalţi, outsider-ii comunităţii respective, prin nume, acolo se numeşte porigla sau poricla. Ceea ce înţelegem noi prin poreclă se numeşte ciufală. În orice sat de la noi, numele are o aplicare locală, adică serveşte pentru identificare în interiorul comunităţii respective, şi nu mai are vreo aplicare pentru cei care s-au mutat la oraş. Pe de altă parte, trebuie să arate în primul rînd apartenenţa, iar aceasta se defineşte în general pe linie masculină: soţia aparţine soţului, copiii, la fel: Mariana lui Nelu Culii, Măriuca Petrii a lui Iosifu Bătrînului, Petrea lui Iosifu Bătrînului, Gheorghica Petrii etc. Numele în sat este de fapt o succesiune de trei prenume, acoperind trei generaţii - numele femeii exprimînd apartenenţa faţă de soţ, dar şi faţă de socrul acesteia. În cazuri rare, numele se defineşte pe linie feminină: dacă într-o gospodărie sînt numai femei, văduve sau divorţate, sau dacă o femeie a fost remarcată prin ceva în interiorul comunităţii, cum este cazul unei crîşmăriţe: Viorica Viorichii, Nuţu Crîşmăriţei... Sînt multe situaţii - o particularitate locală - în care ginerele, şi nu nora, se mută în casa socrilor. În acest caz, ginerele va lua numele socrilor: "Deci aici este unu' Naşu', care o avut doi ficiori, unu-i şogoru' îi zice Nelu' Naşului, el stă aici, deci... el o fost ca un fel de ginere, că căsîle îs făcute pe locul lui socru-so". Am întîlnit însă o situaţie interesantă în care numele era reprezentat de o succesiune de patru prenume - al ego-ului, al tatălui, al bunicului şi al străbunicului -, mergînd astfel temporal pînă undeva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Petricuţa Petrichii Petruţii Petrii. Evident, în cazul de folosire al aceluiaşi prenume, era necesară individualizarea fiecăruia, şi acest lucru se realizează, în comuna studiată, prin diminutivare (Gheorghica lui Gheorghe). Nu mică mi-a fost mirarea să constat că o persoană foarte tînără - la data interviului avea 29 de ani - îşi ştia practic toţi moşii, pînă la a şaptea generaţie: "Ştiu cel mai bine despre moşii mei. La tata i-o fost numele Mihai. La bunicu', Gheorghe. La străbunicul, la tata lui Gheorghe, Iosif. La tata lui Iosif i-o zis Bătrînul. Ăla zice c-ar fi trăit cam 131 de ani. 131 de ani se zice, deci io nu ştiu, numa' o rămas aşa... din tată-n fiu... Mă! Că de-aia i-o zis Bătrînul. Deci nu i-o fost numele Bătrînul. Numele exact nu mai ştiu cum i-o fost; am ştiut, da' mi-o sărit din memorie. Da' ştiu că Bătrînul o fost ficior de-a lui ficiorul lui Cristea. Ăla care-o vinit şfondatorul satuluiţ... deci ficior de-a lui feciorul lui Cristea. Deci dacă le numărăm, nu ştiu cîte generaţii... deci îi Cristea care-o venit. Feciorul lui Cristea probabil s-o născut aici sau o fost copil mic în momentul cînd o făcut mutaţia sau migraţia sau cum să-i zicem. Indiferent. Mutaţia de-acolo, că s-o mutat. Cristea. Copilul lui Cristea, Bătrînul, Bătrînul o fost. Da, o fost a treia generaţie, o fost copilul lui Cristea. Dup-aia o fost Iosifu Bătrînului, a patra generaţie, dup-aceea o fost Gheorghe, a cincea, o fost tata, a şasea, şi io a şaptea generaţie. Aşa şi merge după anul de înfiinţare a satului, c-amu nu pot zice că o generaţie îi o sută de ani, deci exact un secol. Bătrînul o trăit 130, o fi trăit numa' el, n-o trăit toţi, de-aia i-o şi zis Bătrînul..." Ciufala este o altă modalitate de denominaţie, dată în zeflemea, după care o persoană este cunoscută în sat, dar pe care persoana în cauză în general nu şi-o cunoaşte. Aceasta poate fi o simplă stîlcire a numelui (Mărie pentru o lele Măriuca), poate face referire la un defect fizic (Mutu', Şchiopu') sau, pur şi simplu, un alt nume apărut din context (Splendica): "Splendica o botezat-o Isica. Isica zicea către ea: ŤTu eşti faină!». Că el aşa face, gesticulează. ŤTu, zice, eşti faină! Eşti frumoasă! Eşti cum trebuie! Da eşti un pic, zice, eşti bleagă! Un pic eşti proastă!». Apoi se supăra. ŤEşti altfel, eşti splendică!». Ş-apoi, Splendica i-o rămas numele."

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.