PCR și atributele neantului

Cristian Tudor POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 803 din 11-17 iulie 2019
PCR și atributele neantului jpeg

● Ceea ce se numește astăzi televiziune în România nu mai este presă. În mare majoritate este propagandă și divertisment.

● Există un public care nu mai dorește să fie informat, dorește să fie manipulat.

● Nici un fapt, oricît de clar, petrecut la scenă deschisă și strigător la cer, nu poate scăpa tentativelor așa-numiților jurnaliști TV de „paralelizare“ cu realul pînă la întors pe dos. Dacă s-ar întîmpla ca faptul să ajungă totuși la publicul de mai sus așa cum l-a făcut viața, ar stîrni nedumerire, chiar respingere, cu scăderea audienței.

● Așa-numiții jurnaliști TV se confundă tot mai mult cu politicienii și chiar devin politicieni „cu acte-n regulă“. Dar s‑a dezvoltat printre ei o specie mai tare decît politicianul: predicator de televizor. Politicianul apare împreună cu măcar un moderator, dacă nu și cu alți invitați, care pot, eventual, să-l contrazică. Oricît de servil ar fi, moderatorul mai zice și el ceva, cînd apucă. Predicatorul însă se proțăpește brusc, pregătit pentru statuie, în cadru frontal, în ochii telespectatorilor și vorbește singur 10, 15, 20 de minute, transformîndu-și invitații în spectatori de gură căscători. Insul este propriul său profet, Hristos și Ioan Gură de Aur într-un trup.

● După victoria lui Trump, s-a lansat în media expresia post-truth era. Așa cum mi-am îngăduit să observ de la bun început, este o eroare mondială: epoca post-adevăr presupune existența anterioară a unei epoci a adevărului – o utopie paseistă de tip platonic, trecut de aur, prezent decăzut. În mass-media au conviețuit, deloc pașnic, dar dintotdeauna, adevărul și opusul său, falsul, sinceritatea și opusul ei, minciuna. Nemaipunînd la socoteală și faptul că adevărul nu e unic și nici obligatoriu real.

● Ce se întîmplă acum s-ar numi mai degrabă epoca antifact – aidoma unei specii, faptul este hăituit și exterminat prin braconaj la scară mare, folosindu-se atît TV, cît și noile media. Trump a demonstrat cum pot fi gîtuite faptele mințind, cu condiția să nu spui o singură minciună, ci sute, și să le repeți de cît mai multe ori.

● Explozia nucleară (NUCLEARĂ! – un cuvînt drag făcătorilor de fake news) a manipulării prin presă este și consecința reducerii spre zero a posibilității de ascundere a faptelor. În totalitarismele de secol XX, faptele puteau fi pur și simplu ținute sub tăcere, dat fiind că mass-media se aflau sub controlul Puterii – era mai puțină nevoie de trunchiere, răstălmăcire, minimalizare, scoatere din context ș.a.

● zilele noastre, Internetul face aproape imposibilă non-comunicarea faptelor. Greu de spus însă ce este mai nociv, un fapt băgat la beci sau unul pus în libertate, dar eviscerat, vivisecționat, vopsit, injectat cu minciună…

● O săritură calitativă față de propaganda prin presă în dictaturile comuniste și fascist-naziste este statul paralel din România actuală. Țintele în cazul comunismului erau vizibile, recognoscibile: burghezo-moșierul, gras, urît, îmbrăcat în frac, cu trabucul în gură, americanul/capitalistul străin, cărînd valize cu $, preotul, viclean și vicios, polițistul, agresor al clasei muncitoare. La fel pentru nazism: evreul, coroiat, perciunat, murdar, cu ochi de șobolan, comunistul, văzut ca un anarho-terorist înarmat cu seceră și ciocan.

Statul paralel nu se știe cum arată, nu l-a văzut nimeni. Locuitor al lui poate fi orice român despre care Puterea zice că nu e suficient de român. Poate fi orice responsabil european care nu e de acord cu îngenuncherea Justiției în România de către politic. În fine, poate fi Soros. 99% din populația țării noastre n-are habar cine a fost, cine este, cu ce se ocupă octogenarul din SUA, nu știe nici măcar că-l cheamă George. Sînt totuși unii „informați“ că, pe lîngă imperialist, Soros e evreu și ungur, adică dușman al neamului românesc. E suficient pentru a se băga în capul persoanelor cu creier relaxat (PCR) teama de Soros, Nefîrtatul care ne ia pămînturile, ne fură pensiile, ne „adoptă“ copiii pentru organe și bagă cărbuni la inflație. Niciodată în istoria manipulării din România n-a fost înzestrată o bucată de neant cu atîtea atribute.

shorpy 11324u jpg jpeg

● De ce? Cred că explicația constă în nădejdea pe care și-au pus-o Dragnea și consilierii săi israelieni în creșterea receptivității la abstract a PCR cu acces la noile tehnologii.

● Un procedeu bazat iarăși pe neant, des folosit de Dragnea & Co, a fost argumentum ex silentio. Se lansează o acuzație BOMBĂ, CUTREMUR, NUCLEARĂ, DEVASTATOARE, nu se cere nicicum de către jurnalist/moderator poziția părții incriminate, după care se spune: „Cutare tace. N-a negat nimeni informația“. Și astfel, alegația devine informație și adevărată. Și bază pentru noi „nucleare“.

● Sau validarea prezentului prin viitor. Un exemplu perfect: afirmația televizată a lui Dragnea cum că „am convingerea că săptămâna viitoare vor apărea elemente care arată că pe 10 august a fost o încercare de lovitură de stat“. Deci, acum și pururea, e lovitură de stat.

shorpy 8c05857a jpg jpeg

● Sau argumentum ad hominem. De nenumărate ori, Dragnea și-a „dovedit“ balivernele înmărmuritoare prin afirmația cu ochii țintă în obiectivul camerei: „Ascultați ce vă spun, mă știți, eu nu mă joc cu vorbele, sînt om serios“, însoțită de mișcările din cap aprobativ respectuoase ale jurnalistului-moderator.

● Două sînt concluziile pe care eu, subsemnatul, mi-am îngăduit să le trag după 26 mai. Prima, personală: refuz să mai fiu numit jurnalist. Sînt gazetar, căci cuvîntul are legătură exclusiv cu scrisul, nu poți fi gazetar de televiziune.

A doua, națională: pînă la urmă, libertatea Internetului a contribuit la con­știentizarea și imunizarea românilor față de manipularea TV, și nu la înmulțirea PCR.

Cristian Tudor Popescu este gazetar și scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.