Pax, otium, indutiae

Ioana COSTA
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Cel mai greu lucru de obținut din lume? jpeg

Pacea latinească, pax, se poate defini privind înspre radicalul verbal pac-, dar şi spre termenii din sfera sa lexicală, otium şi indutiae. Verbul indică stabilirea unei convenţii între două părţi beligerante. Prima atestare pare să fie inscripţia cunoscută ca Vasul lui Duenos, un kernos cu un scurt text în scriere continuă, greu de descifrat, în care apare pakari sau doar paka (probabil o formă de infinitiv sau una de imperativ a verbului cunoscut în latina clasică, pacare, cu sensul „a împăca, a pacifica“). Acelaşi radical pac- este recognoscibil în pangere, „a împlînta, a stabili“; expresia pacem pangere este uzuală şi răspunde plăcerii pe care o simţeau anticii în alăturarea unor cuvinte cu aceeaşi origine (ca vitam vivere, „a-şi trăi traiul“). Starea de pace, la rîndul său, poate fi pax, dar şi otium sau indutiae. Cel dintîi trimite la repaus, timp petrecut în mod plăcut, lipsa activităţii: i se opune lui negotium, „treabă“, strămoşul „negoţului“. Indutiae este un termen mai degrabă tehnic: „armistiţiu“.

Dincolo de istoria cuvîntului şi de vecinătăţile lui lingvistice, se află Pax Romana sau Pax Augusta, un răstimp de două secole – de la Augustus pînă la moartea lui Marcus Aurelius – în care Imperiul Roman s-a bucurat de pace. Sau de lipsa războaielor. Sau de puţinătatea lor. A început odată cu înfrîngerea lui Marcus Antonius de către Octavian/Augustus şi închiderea simbolică a porţilor de la Templul lui Ianus. A trecut peste războaiele din Iudeea, peste cele cu parţii şi dacii, peste luptele cu triburile germanice şi cu regina Boudica. Poate că „pacea romană“ s-ar defini mai bine ca o stare de echilibru relativ, în care opozanţii îşi molcomesc, pînă la urmă, pornirile. Pentru Pax, zeiţa păcii (Eirene, la greci) a fost ridicat – în timpul lui Augustus, desigur – un altar, vizibil (şi vizitabil) şi acum, în Campus Martius, pe malul stîng al Tibrului: Ara Pacis Augustae. Unul dintre însemnele ei este cornul abundenţei, care pare să sece în vreme de război. Păcii însă nu i se opune doar războiul, ci şi speranţele pe care şi le fac oamenii că vor cîştiga o luptă: melior tutiorque est certa pax quam sperata victoria (Titus Livius, 30.30.19), pacea sigură e mai bună decît o victorie doar aşteptată.

Un episod din răstimpul Pax Romana ne dezvăluie reversul: ubi solitudinem faciunt pacem appellant (Tacit, De vita et moribus Iulii Agricolae, 30.7). Avîndu-l ca personaj central, chiar eponim am putea spune, pe generalul Gnaeus Iulius Agricola (guvernator al Britaniei şi socrul lui Tacit), opusculul este preţios şi datorită informaţiilor geografice şi etnografice din acest spaţiu în care amprenta romană a fost puternică. Tot lui Tacit i se datorează unica sursă istorică privitoare la Calgacus, comandantul Confederaţiei caledoniene. Discursul pe care i-l atribuie Tacit se află însă dincolo de realitatea istorică, păstrîndu-se într-un nimb al plauzibilului. În ajunul bătăliei de la Mons Graupius (episod cu mai multă încărcătură taciteică decît istorică), Calgacus, care avea să fie înfrînt de Agricola, îşi înflăcărează trupele vorbindu-le despre originea acelui război (causas belli) şi despre libertatea întregii Britanii (initium libertatis toti Britanniae fore). Aflaţi la capătul Britaniei (terminus Britanniae), dincolo de care nu mai e nici un neam (nulla iam ultra gens), ci doar valuri şi stînci (nihil nisi fluctus et saxa), îi au în faţă pe romanii ce supun lumea, deopotrivă uscatul şi marea, întinzîndu-se fără saţ în Orient şi Occident şi punînd jafului (auferre, trucidare, rapere) numele fals de imperiu, drept de a stăpîni (falsis nominibus, imperium): pustiirea (solitudinem) pe care o fac acolo o numesc pace (pacem).

Răstălmăcind fraza, ne lăsăm ademeniţi să recunoaştem că pacea, fără umbre dizarmonice, se găseşte în solitudine, acolo unde omul este solus, singur, el cu sinele său – dacă este îndeajuns de înţelept încît să se afle în armonie cu sine. 

Ioana Costa este profesoară la Facultatea de Limbi și Literaturi străine a Universităţii din Bucureşti. Cele mai recente traduceri: Georg Captivus Septemcastrensis, Tratat despre obiceiurile, starea şi viclenia turcilor (2017); Dimitrie Cantemir, Scrierile istorice (2017), Scrierile filozofice (2017) şi (în curs de apariţie) Orientalia.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.