Pacea ca periplu al condiției umane

Daniil IACȘA
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Pacea ca periplu al condiției umane jpeg

Dacă pacea ar deveni un criteriu de clasificare a religiilor și spiritualităților, atunci multe dintre ele ar avea pretenția de superioritate și din acest punct de vedere. Unde se situează creștinismul într-un astfel de tablou imaginar al unei anchete despre pace, și mai cu seamă creștinismul ortodox? Ce spun despre pace liniile mari de gîndire ale spiritualității considerate Sfîntă Tradiție, cea care înglobează și explicitează pentru devotați inclusiv Biblia?

Statisticile ajută, dar nu foarte mult, pentru că în afară de cele 369 de versete care conțin în limba română cuvîntul pace, Biblia face referință în mult mai multe cazuri la pace, împăcare, beatitudine ca stare specială de har revărsată de sus asupra omului ca pace interioară, sau la imagini ale păcii, toate citite după o cheie oferită de paradigma Tradiției și a ceea ce teologii au numit, cu un termen ce poate suna pompos astăzi, experiența eclezială. Un exemplu în acest sens este imaginea lui Hristos ca „Păstor bun“, așa după cum El Însuși se descrie pe sine, și care, deși nu conține în mod explicit cuvîntul pace, a devenit o emblemă pentru relația dintre Dumnezeu și oameni în creștinism și pentru starea de pace pe care o induce portretul Păstorului: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine că sînt blînd și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre.“ (Matei 11:29). Pentru creștin este de la sine înțeles că Dumnezeul la care se închină este un Dumnezeu al păcii și că această pace este un atribut, o lucrare și parte a planului Său pentru oameni. Căutarea păcii se poate transforma din obligație în iluzie și din misiune în negoț atunci cînd ea nu e dăruită de Dumnezeu și cînd această dăruire nu e reduplicată infinit de către oameni. Termenii de negociere a păcii, a oricărei păci, lipsesc cu desăvîrșire în mistica creștină, acolo unde ascetului îi este permis războiul tocmai pentru caracterul lui nevăzut, respectiv de neagresiune în realitate împotriva nici unui seamăn, și este îndemnat să obțină pacea prin rugăciune și nevoință neîntreruptă.

Ce este rezervat omului, în schimb, ca drept al său, este reconcilierea, împăcarea, dar care nici ea nu este înțeleasă în modul uzual al procesului de negociere între doi beligeranți. Împăcarea cu celălalt trebuie să se facă imediat, fără condiții, sub imperativul împăcării superioare cu Dumnezeu și care trebuie să o preceadă pe cea dintre oameni. Apostolul Pavel exclamă într-un îndemn care a devenit peste veacuri sloganul tuturor misionarilor creștini: „Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu!“ (2 Corinteni 5:20). Ideea deschide alte perspective scolastice de înțelegere, cum ar fi starea de ceartă dintre Dumnezeu și om prezentă odată cu neascultarea și păcatul săvîrșit de acesta din urmă, și nu mai puțin elemente de legătură în dialogul ecumenic, acel dialog între diferitele Biserici și confesiuni creștine care pornește de la premisa împăcării. „Pacea este numele lui Dumnezeu“, „pace și dreptate pentru întreaga creație“, „afirmăm pacea lui Hristos“ sînt doar cîteva dintre temele și proclamațiile unor importante adunări ecumenice din ultimii patruzeci de ani și care, indiferent de contextul politic sau social în care s-au desfășurat, au afirmat pacea și împăcarea cu Dumnezeu ca „rezistență în fața puterilor distrugătoare și aducătoare de moarte existente în lume“.

Caracterul paradoxal al păcii în creștinism, acela de unire a contrariilor și de armonizare a diso-nanțelor, este pus în evidență în ritualul ortodox. Slujbele la care participă credinciosul, cu o vechime despre care liturghiștii și istoricii criticiști conced că duce pînă în timpurile apostolice, conține formule-îndemn paradoxale, cum ar fi: „Mila păcii, Jertfa laudei!“ sau: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfînta Jertfă cu pace a o aduce!“ Cum poate fi însă ceva sacrificat cu/în pace? Ei bine, din nou referința este la Iisus Hristos, care a acceptat sacrificiul în stare de pace, dar nu impasibil, și care cheamă la mutarea pascală întru Sine pe toți cei care refac și participă la ritualul Jertfei Sale, numită și euharistică, respectiv de mulțumire. Schimbarea de perspectivă este una copernicană în sens spiritual: să te sacrifici, mulțumit și împăcat, decît să fii sacrificat ca victimă înfricoșată; dăruindu-te, nu fiind răpus. 

Daniil Iacșa este doctor în teologie cu o teză despre Cele trei Adunări Ecumenice Europene. O perspectivă ortodoxă (2014), preot și realizator de emisiuni religioase.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.