Olanda: un Crăciun în carantină

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Olanda: un Crăciun în carantină jpeg

Săptămîna trecută, Olanda a intrat iar în carantină. Regulile anunțate sînt cele mai rigide de pînă acum și, din nefericire, necesare. Atmosfera e tristă și cu atît mai apăsătoare cu cît, iarna, ziua e tare scurtă și cerul tare gri. Viața dinainte de coronavirus pare și mai departe acum. Și iată, a venit Crăciunul.

Pentru un optimist prin excelență, carantina vine la pachet cu o eliberare: ești scutit prin lege de interacțiuni festive obligatorii, de care oricum nu aveai chef, și nici de figura aia veselă, cînd deschizi un cadou complet inutil, nu mai ai nevoie. Crăciunul se sărbătorește în micro, anul ăsta, cu familia restrînsă, fără plimbări prin tîrguri, fără libertăți altădată normale, dar și fără măști sociale și nevoia de a da explicații nenecesare. Pe fondul ăsta, am încercat să înțeleg ce înseamnă pentru olandezi această sărbătoare.

Cu sau fără tîrguri, decorații pline de lumini și vin fiert în aer liber – Crăciunul în Olanda e în mare măsură o sărbătoare seculară. Nu va grăbiți: asta nu e echivalent cu o sărbătoare goală de conținut, consumeristă – o etichetă care, după mine, minimalizează dureros și e în general o judecată de valoare care divizează între cei drepți, pătrunși de „spiritul adevărat”, și cei care dau iama la cumpărături și la mîncare. „Nimic nu mai e cum a fost” – trebuie să admitem, e o platitudine obositoare și în același timp o realitate a vieții, pentru că da, oricît de nostalgici am fi și oricît am ține cu dinții de trecut, totul se schimbă. Anul acesta, dacă mai era nevoie, îmi e martor și confirmare – o experiență extremă a schimbării. Și totuși, ce rămîne?

Analizînd global, tradițiile au o capacitate aparte de a se transforma și de a se distila. La fel ca oamenii. Dar nu e totul pierdut și, în esență, mai nimeni nu sărbătorește Crăciunul așa cum se făcea. Ce rămîne la scară largă e o sărbătoare umanistă și e o trăire, acel moment al revenirii și al compasiunii, și plăcerea de a primi și de a da. Și poate uneori exgerăm în această dorință – de altfel, de înțeles – de a crea un sens festiv de întîlnire. Dar învățăm, și cred că și asta se va schimba.

Ca să înțeleg cu ce rămînem, am întrebat și am explorat ce înseamnă Crăciunul, în general, în Olanda. Și în mod surprinzător, sau poate absolut banal, răspunsurile au variat pe ici, pe colo, însă toate s-au întîlnit în același punct: Crăciunul olandez este o sărbătoare a familiei și a lentorii. Și un moment de generozitate. Olandezii donează bani în general, dar și mai mult acum.

Vorbind cu olandezi despre Crăciun – cititori de Biblie sau amatori de văzut iar Singur acasă pentru a suta mia oară, nu contează –, pare că de Crăciun cu toții caută un drum spre acel sentiment de „acasă” universal în care lumea-n jur se așază și timpul se oprește-n loc pentru moment. Și acel „acasă”, în care poți fi tu și în care te simți în siguranță, e cu mîncare și cu oameni dragi prin definiție. Și cred că asta a fost așa dintotdeauna.

Familia ca apartenență, lentoarea ca răgaz și spațiu de reflecție. Cu un an întreg în spate, Crăciunul e pentru mulți o hibernare și o întoarcere la lucrurile simple – nu doar mîncarea și familia, ci și căldura și confortul luminilor și al casei, toate într-un cocon de libertate imediată, cu timp nestructurat și într-o țară în care totul se planifică – acum fără agendă. Pe scurt, e un moment de recalibrare emoțională.

Stînd de vorbă cu români care locuiesc în Olanda, unii mi-au spus că, pentru ei, Crăciunul olandez nu are atmosferă. Nu ține de religie, ci le lipsesc coordonatele de bază, de context. Multora le lipsește familia fără de care mîncarea nu are același gust și le lipsesc acele elemente din copilărie cu care s-au obișnuit crescînd – acele mici rutine care poate că-i plictiseau odată. Există un confort în predictibilitate. Copiii au nevoie de rutină pentru că în ea găsesc stabilitate. Și poate că de Crăciun cu toții căutăm să fim copii încă o dată. Și deși, în esență, formula olandeză de Crăciun nu e prea diferită de formula românească într-o familie moderată, detaliile contează.

Și totuși, Crăciunul e aici. Nu-l putem amîna pentru vremuri mai bune, ideale. Detaliile deoparte – poate cu atît mai mult anul acesta, avem nevoie să vedem partea cea plină. Sîntem aici acum, sîntem în viață. Și în trecut, în timpuri precreștine, această perioadă era un punct de trecere, odată cu solstițiul de iarnă. O sărbătoare păgînă, fără îndoială, reprezenta momentul de tranziție de la întuneric spre lumină. Odată trecut pagul, ziua e iar în creștere și va fi iarăși primăvară. Natura ciclică a existenței noastre e aceeași ca și atunci, nealterată. Iisus a fost un dar, și un dar e și Crăciunul ăsta. Sărbătorind, creăm un spațiu de apreciere pentru tot ce avem acum. Și un an așa de complicat cu atît mai mult relevează un sens comun. Unul în care nevoia de căldură și răgaz, de a lăsa armele jos și a ne simți în siguranță, de a fi înțeleși și acceptați, și mai ales nevoia de iubire – e tot ce avem și e busola tuturor căutărilor noastre de „acasă”.

Bianca-Olivia Niță este jurnalistă freelancer.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.