„Într-o bună zi lumea virtuală ar putea să se impună peste lumea reală”, scria undeva filozoful Paul Virilio. Pentru o parte din omenire, această predicție e un avertisment, iar pentru alții e o promisiune.

În timp ce progresul tehnologic ne permite să vedem tot mai departe în Univers (există deja o fotografie destul de clară a unei găuri negre și se pregătește relocarea umană pe Marte), aici, pe minuscula noastră planetă, a început expansiunea unor alte universuri: omniversul Nvidia, miniversul Minecraft, metaversul post-Facebook. Acesta din urmă, dorindu-se o versiune mai complexă a Internetului, o realitate alternativă tridimensională ce aspiră la primordialitate. Căci, iată, realitatea, așa cum o ști(a)m, pare insuficientă, nesatisfăcătoare, convențională sau, altfel spus, „strîmtă” și săracă.

În mai puțin de un secol, am străbătut calea de la înregistrarea unor imagini reale în mișcare la crearea unei realități virtuale, de la scrisul pe hîrtie la arhive informaționale în nori, de la antibiotice la inginerie genetică și entități non-organice, de la video games la VR, de la avatarurile din social media la sex cu roboți, de la calculatoare de buzunar la AI, de la carduri bancare la criptomonede, de la memorabilia la jetoane nefungibile, de la oița Dolly la Siri, Alexa, Sophia.

De la preocuparea pentru Celălalt și aspirația spre unicitate la curiozitatea pentru Cealaltă Realitate și obsesia pentru Singularitate nu pare să fi fost decît un mic pas pentru omenire.

Peste trei miliarde de suflete dependente de bunăvoie de alternativa sinelui social, prinse în plasa web a interacțiunii sociale fără corporalitate, se pregătesc (sau, mai bine zis, sînt conduse) spre un nou exod: virtualul mentalului individual, dar, mai ales, colectiv. Trăim deja într-un viitor socio-economic pe care majoritatea omenirii nu-l înțelege: jetoane nefungibile, legislația certificată prin blockchain, plăți efectuate în crypto, tranzacții cu terenuri virtuale în metavers.

Tehnologia a devenit drogul preferat al (post)omenirii, iar virtualul este noua Nirvana.

„În spațiile virtuale, stimularea nu are sfîrșit, iar această stimulare perpetuă lipsită de satisfacție devine o formă de încarcerare”, scria Jonathan Franzen, scriitorul american pasionat de păsări, autor de romane despre relațiile de familie. Și adevărul e că nu știm cînd, cum, cu ce implicații virtualul va corupe realul și artificialul va defini umanul în mod fundamental.

Dacă social media ne-a scos din societate, metaversul promite că ne va elibera de realitate. Sîntem pregătiți pentru ce ni se pregătește? Cu ce așteptări așteptăm să migrăm dincolo de realitate?