Ochiul lui Charcot şi cîteva apropouri despre fotografii cu femei

Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
Coasta lui Adam, Eva din metrou şi misterul jpeg

La sfîrșitul secolului al ­XIX-lea, în plină Belle Époque, se declanșa o apocalipsă a fantasmelor despre imaginea femeii, cu complicitatea unui gadget nou pe atunci, aparatul de fotografiat.

Astfel încît azi, cînd Kim Kardashian pune mîna să-și facă un selfie, plătește tribut inconștient acelui moment, cînd fantasma cunoașterii se contopea cu fantasma isteriei.

Afirmațiile de mai sus par ușor exagerate pentru un cititor atent, dar necunoscător al contextului particular de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Așa că voi creiona contextul și voi prezenta personajele unui complot simbolic pe care, minimal și implicit, îl mai susținem și azi, în imortalizarea digitală sau pe film a femeii.

@acelasiautrJean-Martin Charcot este apostolul acestei înscenări. Mulți fac referire la dînsul, în caz că au auzit de el (cu excepția francezilor, évidemment, atît de mîndri de tot ce înseamnă moștenire culturală sau științifică autohtonă), ca maestrul care l-a orientat pe Freud spre studiul fenomenului isteric.

Puțini fac însă referire la Charcot ca la un călău al femeilor. Pentru că, în numele științei obiective, nimeni nu se gîndește că, de bună-credință, Charcot ar fi vrut să facă vreun rău cîrdului nesfîrșit de paciente pe care le prezenta ca aliens morbizi publicului cultivat al Parisului, cău­tînd regularitatea, normativitatea ascunsă în spatele simptomelor isterice.

Profesorul și neurologul Charcot și-a căutat un pol de legitimitate în spectacolele sale medicale – iar această legitimitate și-a găsit-o în aparatul de fotografiat. Postulatul său metodologic este unul care ne poate da fiori – așa cum histologul folosește microscopul pentru a studia țesuturile, studiul isteriei trebuie să facă apel la aparatul de fotografiat.

Mai pe înțeles – suficient de multe fotografii cu femei isterice vor releva că acest fenomen poate fi înțeles, că privitorul (și, evident, nu voyeur-ul!) poate decela regularități, aspecte, legături, corelații care vor rezolva în cheie vizuală misterul isteriei. Arhiva de ipostaze foto isterice feminine a spitalului Salpêtrière stă mărturie pentru acest lucru.

Această perspectivă este astăzi mai degrabă uitată, sau dormantă, aș putea spune. Acest lucru se datorează în principal celebrității lui ­Freud, căruia nu-i plăcea să vadă și să fie văzut (dovadă că se poziționa, pe fotoliu, în afara cîmpului vizual al pacienților lui), ci mai degrabă să audă ceea ce îi transmitea pacientul.

Freud schimbă deci analizatorul și încearcă să găsească cheia descifrării isteriei feminine în relatări și asociații, și nu în imagine. Imaginea însă a spectacolului isteric supraviețuiește insidios în periferiile percepțiilor noastre asupra fotografiei cu femei.

Fotografia de modă, fotografia comercială sau nesfîrșitele surprinderi prin click ale ipostazelor feminine banale readuc în discuție programul charcotian – artificialul, înscenatul, strîmbătura, surprinderea momentului unic sînt în fapt o continuare a modului în care platforma metodologică a profesorului supraviețuiește în felul în care fiecare dintre noi știe cum să se uite la o fotografie cu femei.

Fiecare fotografie nouă cu un personaj feminin riscă să fie azi un obiect de studiu al micului Charcot din noi – se în­tîmplă să dai browse pe fotografii și să îți atragă atenția o expresie, o atitudine, o iregularitate și un beculeț ți se aprinde într-un colț al minții – femeia asta nu este așa cum ar trebui, nu intră în tipar sau tocmai un tipar ai putea să identifici, dar acest tipar este nenumit, pentru că noi nu mai vorbim științific despre isterie, noi nu sîntem robi ai unei lecturi impuse a realității, nu?

Moștenirea lui Charcot este insidioasă. Ne face cumva să privim părtinitori imaginile femeii, indiferent de genul privitorului. Iar în această epocă eminamente vizuală, riscul de stigmatizare și de mortificare simbolică a imaginii feminine este cu atît mai mare. (V)-am identificat făptașul. Putem oare să ne eliberăm de tirania lui? Treceți în revistă cîteva selfie-uri ale lui Kim Kardashian, ca temă pentru acasă. Dacă ajungeți la concluzia că își este sieși victimă, activîndu-l pe Charcot-ul ei interior, ați picat examenul. Și va trebui să reînvățați să priviți. Eu încă mă mai lupt cu această reînvățare.

Mugur Ciumăgeanu este psiholog și psihoterapeut, cadru didactic la Universitatea de Vest din Timișoara. Cu aplombul unui amator al fotografiei și al unui practicant de cabinet, el încearcă să readucă în discuție statutul isteriei într-o lume care vrea să uite nedreptățile și abuzurile care au fost înfăptuite la adresa femeii în numele științei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.