Acum doi ani, Bucureştiul l-a avut oaspete pe croatul Braco, a cărui privire blajină se spune că aduce linişte în sufletele oamenilor care îl privesc. Bineînțeles, această extraordinară sesiune nu a fost gratuită: toată distracţia costa 40 de lei pentru cinci minute de privit o sală întreagă de inşi. Fă tu calculele. Anul ăsta, pe 19 iunie, îl aşteptăm cu braţele deschise pe un alt brav exponent al fenomenelor paranormale, pe Albert Ignatenko, care e telepat, face previziuni despre viitorul omenirii, îţi schimbă destinul şi te poate programa „pentru 100% sănătate, tinereţe veşnică şi fericire“. Biletele costă între 100 şi 200 de lei.

Se pare că, în sfîrşit, a început şi România să prindă pasul cu restul lumii occidentale în ceea ce priveşte pseudoştiinţa. Bine, astea sînt cazurile mai mediatizate, şarlatanii proliferînd de ceva vreme prin intermediul cabinetelor de astrologie, de biorezonanţă, iridologie, homeopatie, vindecare theta, respiraţie holotropică etc., care promit marea cu sarea şi Luna de pe cer. Nu putem decît să ne bucurăm că, în sfîrşit, am intrat în rîndul lumii şi putem fi şi noi păcăliţi de astfel de şarlatani.

Fireşte, şarlatanii poartă o importantă parte din vina pentru răspîndirea pseudoştiinţei şi a neîncrederii în ştiinţă, dar ar fi greşit să le atribuim lor 100% din aceasta, ei avînd mereu complici. Acei complici sîntem noi: eu, tu, oricine are urechi să îi asculte şi să-i creadă. O veche frază din latină spune „Mundus vult decipi, ergo decipiatur“ („Oamenii vor să fie păcăliţi, păcăleşte-i“) care descrie perfect această situaţie. Fie că vorbim de naivitate, disperare sau pur şi simplu prostie umană, ne aruncăm bucuroşi în braţele pseudoştiinţei, ajutăm la răspîndirea ei şi la apariţia a noi forme de pseudoştiinţă care să ne priveze de bani sau de sănătate. Braco şi Ignatenko nu sînt ascultaţi de oamenii proşti, cum adesea credem în mod eronat şi arogant. Sînt oameni inteligenţi în lume care sînt convinşi că Pămîntul e plat, că poţi vindeca toate tipurile de cancer cu suc de lămîie şi că bolile sînt cauzate de gînduri rele.

Cum putem ajuta la limitarea (şi, într-o lume ideală, chiar la stoparea) pseudoştiinţei şi a efectelor ei? În primul rînd, trebuie să înţelegem că sîntem mai susceptibili la astfel de minciuni decît am dori să credem. Pseudoştiinţa este, în esenţă, doar un set de credinţe iraţionale ce vor să treacă drept raţionale, ce se deghizează în ştiinţă. Astfel, aceasta este clădită pe o fundaţie şubredă, alcătuită din poveşti fantasmagorice, noţiuni elementare de psihologie şi trucuri de iluzionism. Există concepţia conform căreia, pentru a putea demonta pseudoştiinţa (că vorbim de Pămînt plat, paranormal, medicină alternativă, puteri telepatice etc.), e nevoie să fii doctor în fizică cuantică, biochimie, medicină, astrofizică etc. Nicidecum! Adesea este de ajuns să cunoşti nişte principii de bază din logică (briciul lui Occam, erori de logică, sarcina dovezii) şi să înţelegi cum funcţionează mintea umană pentru a vedeai că pseudoştiinţa e doar o păcăleală. De exemplu, pareidolia este tendinţa omului de a percepe tipare sau alte lucruri cunoscute de acesta în stimuli vagi: forme în nori, feţe în corpuri de mobilier, mesaje ascunse în muzică. Multe din fenomenele paranormale (Sfînta Maria în sandwich-uri cu caşcaval, fantome, mesaje subliminale) pot fi explicate lejer făcînd apel la această tendinţă. Creierul nostru nu este perfect, trebuie să înţelegem asta, şi de multe ori o ia pe arătură, interpretînd greşit stimulii din mediul înconjurător. Adesea acceptăm afirmaţiile a tot felul de dubioşi care spun că ne pot ghici viitorul pentru că nu înţelegem cît de multe lucruri pot fi relevate din felul în care ne îmbrăcăm şi de limbajul corpului.

Pentru a putea lupta împotriva pseudoştiinţei, trebuie înainte de toate să ne înţelegem pe noi înşine: cine sîntem mai exact, cum gîndim, cum putem fi păcăliţi şi mai ales cum ne păcălim singuri. Şarlatanii au o parte din vină, dar jumătate din munca depusă pentru a ne păcăli o facem chiar noi. 

Alex Doppelgänger este blogger. Cea mai recentă carte publicată este Atomi și microunde: Cum știm ce știm. Poveștiința 2, Editura Pandora M, 2017.

Foto: Pedro Ribeiro Simões, flickr