Borbala Koo este de profesie medic ginecolog şi director executiv al Societăţii pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. O nemulţumeşte faptul că aproape toate fondurile de dezvoltare au dispărut odată cu intrarea României în UE şi că organizaţiile au intrat în colaps şi condamnă faptul că nimeni nu este dispus să se implice în „reabilitarea“ lor. Nu intenţionează însă să renunţe, în primul rînd din respect pentru voinţa celor care au pus pe picioare această societate, dar şi pentru că „asta face de-o viaţă şi nu se imaginează altfel“.
 Cum reacţionează adulţii cînd aud expresia „educaţie sexuală“? Nu sînt reticenţi, dat fiind că adulţii ar fi „acele persoane care ştiu mai bine ce este bine şi ce nu“?

Evident că dacă foloseşti termenul de educaţie sexuală s-ar putea ca adultul să nu considere că are nevoie de aşa ceva, tocmai pentru că este adult. Cel mai bine este să renunţi la această etichetă şi, în primă fază, să-l ajuţi să-şi identifice nevoile şi problemele care diferă extrem de mult de cele ale tinerilor. Unele dintre ele sînt legate de plăcerea sexuală, altele – de abuzuri, violenţe şi de o întreagă „constelaţie“ de evenimente neplăcute. Din această perspectivă, femeile sînt mult mai afectate decît bărbaţii şi au mai multă nevoie de ajutor. Ele nu sînt educate să se exprime, să comunice şi este lesne de înţeles că, din această cauză, cînd bărbatul vine acasă, dă uşa de perete şi spune: „În seara asta, eu vreau sex“, ea nu are altă variantă decît să accepte. Evident, nici bărbaţii nu sînt foarte educaţi – în primul rînd, nu concep un refuz din partea femeilor.    <i>Nu toate femeile tac însă, fapt care iar pare să fie periculos pentru ele. Dacă partenerul vine acasă băut, dar cu chef de sex, şi femeia spune că nu vrea, probabilitatea să facă sex şi să ia şi două palme este foarte mare. </i>

Aşa este, dar nu în toate cazurile. Bărbatul poate renunţa, dar, pentru că el este bărbat şi are nevoie de mult sex, caută plăcerea în altă parte, fapt care dezechilibrează enorm relaţia respectivă. Şi adulţii au, aşadar, probleme care ar trebui discutate. Unele persoane apelează la ajutorul prietenilor, dar nu multe au şansa de a avea prieteni cărora să le împărtăşească lucruri deloc plăcute. Unde să te duci dacă nu există măcar cluburi, de exemplu, unde adulţii cu probleme asemănătoare se pot întîlni?

Aţi avut în trecut un program, „Dragoste fără griji“, prin care femeilor între 15-35 de ani li se facilita accesul la informaţiile legate de contracepţia modernă şi de sănătatea vieţii sexuale. Programul s-a desfăşurat pe parcursul unui an şi a vizat atît mediul urban cît şi cel rural. Care este situaţia la sate? Sînt tarele mai negre decît oriunde sau este doar o falsă impresie?


Din punctul meu de vedere, în provincie se întîmplă lucruri extrem de interesante. De exemplu, te surprinde lejeritatea oamenilor, a femeilor în mod special, cu care îşi exprimă propria sexualitate. Dacă mergeţi vara, cînd este foarte cald, pe uliţele unei comune, veţi observa că atît bărbaţii cît şi femeile merg mult mai dezbrăcaţi pe stradă decît cei de la oraş. Mai puţin în week-end, pentru că atunci poartă haine de sărbătoare, dar în cursul săptămînii uliţele sînt pline de bluziţe, breteluţe, pantalonaşi etc. Eu cred că „spargerea“ tabuurilor vestimentare s-a produs mult mai repede la sat decît la oraş.

Dincolo însă de felul în care se îmbracă, sînt informaţi, sînt educaţi să discute anumite subiecte?

Cît şi cum ştiu, adulţii îşi discută problemele, şi asta se întîmplă, cred, datorită comunităţii. Toată lumea cunoaşte pe toată lumea, fiecare ştie ce face celălalt şi discută foarte mult între ei. Informaţiile – cum ar fi, de exemplu, bolile cu transmitere sexuală sau cancerul de col uterin şi de sîn – ajung însă mai greu la sate. Nu prea folosesc metode contraceptive moderne pentru că, din păcate, foarte multe informaţii eronate au ajuns la ei fără ca nimeni să le poată explica cum stau, de fapt, lucrurile. În loc să afle despre beneficii, ei aud că de la „pilulă“ te îngraşi şi faci cancer de sîn, că steriletul provoacă cancer uterin etc. În orice sat există cineva cu o rudă care a luat hormoni, şi hormonii nu fac bine, şi a făcut cancer... „Cancerofobia“ este una dintre cele mai importante fobii în domeniul sănătăţii! Un lucru îmbucurător este însă faptul că folosesc măcar contracepţia tradiţională – metoda calendarului sau coitus interruptus.

Şi-au format adulţii reflexul mersului la doctor? Femeile, de exemplu, merg la ginecolog măcar o dată la şase luni, aşa cum recomandă cărţile?

 Oamenii merg la doctor, dar doar cînd îi doare ceva. Femeile nu se vor duce, aşadar, niciodată la un ginecolog pentru un test Papanicolau sau pentru un examen de secreţii, dacă nu au o suferinţă, şi asta spune multe despre educaţia lor în domeniul sexualităţii. În 2004, în urma unui Studiu al Sănătăţii Reproducerii, a reieşit faptul că aproape jumătate dintre femeile din România nu foloseau nici o metodă contraceptivă, deşi sînt absolut convinsă că auziseră de aşa ceva. Femeile nu au timp, sînt mereu pe fugă, au mereu ceva de făcut şi, poate cel mai grav, niciodată nu se consideră prioritare. Pe o listă a priorităţilor, ele sînt mereu undeva, în spate; întîi vin copiii, după aceea – soţul, părinţii, socrii, bunicii şi, undeva, la capătul listei, vin şi ele.

a consemnat Ruxandra TUDOR