Oamenii care se adună seara în jurul mesei

Alex MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Oamenii care se adună seara în jurul mesei jpeg

Pînă la referendumul inițiat în 2018 de Coaliția pentru Familie cu sprijinul PSD-ului nu m-am gîndit niciodată serios la ce înseamnă o familie. Pentru mine era ceva de la sine înțeles: familia e formată din oamenii care locuiesc sub același acoperiș, la care se adaugă aparținătorii gen părinți, frați, bunici și veri, risipiți prin diverse alte locuri, ca să nu mai punem la socoteală cîinele și pisica, hamsterul și peștii de acvariu. Mi se părea lipsit de sens să atașezi o etichetă seacă de genul „mulțimea x cu atîtea elemente” unei entități atît de vii precum familia. S-a dovedit că mă înșelasem. Existau o mulțime de oameni pentru care miza era uriașă, spre bine sau spre rău. Iar eșecul referendumului se numără printre puținele lucruri pe care țin să le sărbătoresc în vreun fel.

Ba nu, greșesc. M-am mai gîndit o dată acum cîțiva ani, la moartea mamei persoanei-împreună-cu-care-locuiam-fără-să-fim-căsătoriți. Atunci ne-am dat seama că, în ipoteza nu chiar atît de improbabilă pe cît pare a morții unui membru al cuplului, alți oameni ar hotărî ce se întîmplă cu noi. Și anume, oamenii care făceau parte din familia oficială, cea aprobată de lege și de comunitate, cu care puteam avea o viziune comună sau nu asupra destinului postum. Pentru că asta părea de domeniul fantasticului, am luat măsura care părea să ofere soluția cea mai la îndemînă. Ne-am căsătorit. Practic, am făcut-o pentru ca nimeni altcineva decît noi să nu poată dispune de corpurile noastre după moarte. Sună cinic? O fi. În cazul ăsta, „cinic” a fost pur și simplu un sinonim pentru „practic”. Nu m-aș fi căsătorit niciodată din iubire. Iubirea n-are nevoie de acte. Moartea, se pare că da.

Cel mai de curînd m-am gîndit însă la subiectul ăsta încercînd să anticipez ce o să-i spun fiului meu cînd mă va întreba ce cred despre povestea cu familia, despre tradițiile și obiceiurile afiliate ei. Căci mă va întreba, iar eu va trebui să fiu pregătit să-i răspund, căci asta-i treaba părinților, să facă din copii cetățeni utili și responsabili ai societății. Alex mic are cinci ani și jumătate și e genul super-prietenos, pe care trebuie să-l oprești să intre în vorbă cu necunoscuți întîlniți pe stradă sau să-i îmbrățișeze. Pentru el, lumea întreagă e o familie mare și fericită, așa încît deocamdată mi-e imposibil să-l fac să priceapă că sînt oameni al căror scop în viață e să le spună celorlalți cum să trăiască și cu cine ar fi bine să locuiască. Bine, eu n-am reușit să-l conving nici măcar că poeziile de genul „Poftă bună, mulțumim, și la masă nu vorbim” nu ni se aplică nouă, celor pentru care socializarea e însăși esența strîngerii laolaltă în încăperea în care gătim. De fapt, aș fi putut să-i spun foarte bine că și asta e familia: oamenii care se adună seara în jurul mesei.

Definiția din DEX n-o să i-o citesc. „FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți)”. Serios? Atîta s-a putut? Oamenii ăștia chiar au nevoie de un specialist în comunicare. Așa că, probabil, o să-i spun că familie e ceea ce crede el că-i familie. Și că pentru informații suplimentare va trebui să ne urmărească cu atenție și să se prindă din mers. Nu pot decît să sper că vom fi niște modele demne de urmat și că vom rămîne consecvenți, avînd în vedere că copiii imită în general ceea ce văd la adulți. Teoretic, n-ar trebui să fie prea greu, dar în practică e puțin altfel, după cum s-a tot dovedit. Știți cum e, toți sîntem progresiști, anticlericali și de stînga pînă vine vremea să ne cununăm la biserică, să facem nuntă cu rudele și să botezăm copilul creștinește, ca să nu se supere bunica și să te vorbească pe la spate rudele și vecinii. Atunci nu mai sîntem așa progresiști.

La noi, aspectul ăsta îi va fi destul de clar. O să-i arăt poze de la cununia noastră civilă  și o să-i spun că nici n-am făcut nuntă, nici n-am purtat costum – în primul rînd, pentru că nu aveam așa ceva și, în al doilea rînd, pentru că nu-mi place să fac frumos pentru ceilalți. Și că dacă vrea să se boteze, va trebui s-o facă atunci cînd va crede de cuviință, dacă va crede de cuviință. La fel și cînd va veni vorba de alegerea partenerului de viață. Poate fi de orice gen, atîta vreme cît e de treabă și nu uită să aducă cu el o sticlă de vin sau o atenție ori de cîte ori vine în vizită.

Și cam atît. Ar trebui să se descurce și singur cu informațiile astea. Mai ales că, de la o vîrstă încolo, sigur nu va mai apela la noi pentru sfaturi și informații. Doar pentru asta există anturajul, care, se știe, este sprijinul de nădejde al oricărui adolescent din lume.

Alex. Moldovan este traducător și scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.