O zi cu oamenii străzii

Monica STOICA
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
O zi cu oamenii străzii jpeg

Timpul se oprește-n loc cînd te amușină cea mai domestică mîță, plînsul. Istoria lacrimilor mele e trivială, nu tragică. De ce ar trebui să plîng azi? Azi merg pe strada mea către gară. Văd blocurile melancolice. În preajmă sînt oamenii care se adăpostesc lîngă copacii de pe Șoseaua Olteniței. Oamenii cu casa-n spate, ca melcii. Cu casa n sacoșă de rafie.

Îmi vine să plîng atunci cînd mă gîndesc la copiii orașului-mamă. E o reacție umană. Bucureștiul îi ține-n marsupiul compus din alei, ganguri, coridoare și trotuare. Îi numim oamenii străzii. Ca și cum am spune Omul din Lună. Sînt cei pe care-i zărești fugar. Poate nici nu-i vezi pe unii dintre ei. La fel cum nici la Lună nu te uiți în fiecare noapte.

Mi se face drag de ei, însă azi n-o să plîng. Zîmbesc cînd văd ființele care ar trebui să mă facă să plîng. Sînt lîngă supermarket. Acolo sălășluiește bătrînul captiv în comunism, care scoate portretul lui Ceaușescu, pe aleea din fața blocului, alături de un radio și de o pereche de pantofi cu toc pe care vrea să-i vîndă. Eu m-am născut după comunism, în capitalismul luminos și utopic pe care-l sperau alții pentru mine. Plîng, da, cînd mi se povestesc ororile fostului regim. Comunismul e ca o fantomă blocată între lumi, în România. Și fantoma stă azi lîngă bătrînul care vinde pantofii pe stradă. Dar merg mai departe. Merg înspre casa de amanet. Un tîrgoveț cu ochii exoftalmici îmi vinde flori de cîmp, în stradă. Ajung la mall. Lîngă gura de metrou e Mugurel, băiatul de la casa de copii, care se mbracă-n haine de duminică în toate zilele săptămînii și se bărbierește, ca să apară primenit și spilcuit cînd cîntă pentru un leu în fața mall-ului, la muzicuță.

Iau metroul. Trebuie să ajung la gară. Bucureștiul are la fiecare colț de stradă cîte un locuitor. Pe scările rulante, ies la Ministerul Transporturilor. Băiatul cu converși e lîngă florărese. Are trupul mîzgălit de praful străzii, al orașului. O sticlă cu suc răcoritor în mîna stîngă. Pe antebraț – un tatuaj cu un nume de fată. Mona. Tenișii lui, scîlciați. Dar are părul buclat și ochii enormi, cu gene ntoarse. E al străzii. Al gării. S-a pus pe o bordură și a numărat cîteva bancnote de un leu. Tristețea lui are candoare și sinceritate. Nu cere nimic de la nimeni acum, dar o să ceară poate de-o pîine, după lungirea umbrelor, către noapte.

La gară, într-un supermarket, văd tineri ca mine, de-aproape aceeași vîrstă. Trei băieți săraci scot mărunțiș din buzunarele zdrențuite. Nu te-aștepți să vorbească așa cum vorbesc. Pentru că noi, oamenii, credem în aparențe. Îi ascult. Nu-i las să-mi scape ochilor și urechilor. O frază pe care o rostește unul dintre băieți spune cea mai frumoasă poveste a orașului. Nu mă face să plîng, mă pune pe gînduri. Le spune celorlalți: „Ia uite, mă, mergem mereu înainte cu Soarele și tot la Lună ajungem.“

Monica Stoica este redactor la HotNews.ro, rubrica „Haute Culture“.

Foto: Adevărul.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.