„În zilele noastre nu se mai uită la tine nici un funcționar sau politician doar pentru forța ideii pe care o propui. Te întreabă: cîți oameni te susțin? Și atunci ai nevoie de un număr de organizații care să ți se atașeze. Cîteva au interese similare cu ale tale, dar altele se atașează ca să dea greutate solicitării tale sau pur și simplu cred în ideea respectivă. Acest mecanism de asociere a apărut tîrziu, pentru că administrația rareori a recunoscut valabilitatea forței unei idei care este, de fapt, promotorul unei organizații neguvernamentale“, afirmă Viorel Micescu, directorul executiv al CENTRAS.

„S-au impus în ultimii ani mai multe feluri de acţiune civică – fie că e vorba de proteste de stradă, de grupuri locale de acţiune sau de acţiuni concertate de lobby. Fiecare din ele a repurtat succese. Elementul comun e conjugarea eforturilor. Şi ar mai fi ceva; acţiunile civice au devenit din ce în ce mai articulate, mai decise să obţină ceea ce-şi propun. O posibilă explicaţie ar putea fi găsită în demografie: generaţia născută după 1989 a ajuns în aceşti ani la maturitate“, scrie Mircea Kivu, sociolog.

„Organizate pe orizontală, în absenţa unor lideri supremi care să ia decizii în numele lor, asociaţiile civice, ONG-urile și membrii lor activi online blochează legi, cer transparenţă şi debirocratizare, fac advocacy pentru cauze civice şi comunitare, pun presiune pe Legislativ sau resping iniţiative nedemocratice. Activistul nonguvernamental s‑a transformat tot mai mult într-un protestatar 2.0 care comunică eficient online şi care se organizează pe reţele de socializare pentru a se opune în stradă abuzurilor şi corupţiei“, este de părere Antonio Momoc, specialist în comunicare.

Acești oameni și alții asemeni lor care au participat la realizarea acestui Dosar cunosc bine sectorul asociativ din România încă de la înființarea lui, în 1990, cînd cetățenii de rînd nu știau ce reprezintă ONG-urile și credeau că rostul lor era doar acela de a aduce „ajutoare din străinătate“. Între timp, acest sector s-a dezvoltat, a trecut prin mai multe etape pînă cînd a ajuns la maturitate. S-a ajuns de la asociații „de apartament“ la coaliții care reușesc să pună presiune asupra statului și să provoace schimbări importante în societate. Și aceiași cetățeni de rînd au învățat că pot milita pentru diferite drepturi, iar demersurile lor chiar contează. 

Ilustraţie de Ion BARBU