O foarte mare familie

Publicat în Dilema Veche nr. 95 din 10 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fericiţi cei săraci cu duhul Tanti Puia îşi aranjează uşor părul, odinioară buclat, acum de un roşcat oarecum artificial. Încă mai foloseşte dermatograf şi ruj, cam strident pentru vîrsta ei. "Ce, dragă, dacă sînt pensionară? Întotdeauna mi-a plăcut să fiu o femeie cochetă. Un ruj bun, un dres de mătase... Nu mi-am refuzat niciodată micile plăceri." Îmi zîmbeşte, convinsă de feminitatea ei nemuritoare. În cameră e cald şi bine, motanul toarce şi fetele cu crinoline şi pălărioare îmi zîmbesc candide din goblenurile de pe pereţii pastelaţi. Cum era pe vremuri la Institut? Oftează cu nostalgie, pătrunsă de amintiri. Ca o mare familie, aşa erau: colegele erau cele mai bune prietene ale ei. Şi colegii? Şi colegii, bineînţeles... Pentru că - dacă e să fim sinceri şi să respectăm adevărul istoric - nu prea se omora nimeni cu munca. "Adică ne făceam treaba - nu zic nu - dar cum să-ţi spun... viaţa era mai uşoară pe atunci. Nu ca nebunia asta de acum." Stăteau la taclale dimineaţa, pe îndelete, cu cîte o cafeluţă "de import" şi o "ţigară bună, străină", perfecţionîndu-şi arta despicării firului în patru, tehnica tăiatului frunzei la cîini. Se bîrfea? "Ei nu, dragă, nu bîrfeam, discutam şi noi, aşa, ca fetele. Mai tocam una-alta, cîte o şefă mai nesuferită. Parcă n-ai ştii..." - îmi zîmbeşte complice. Telenovela e pe cale să înceapă şi pînă şi fetele din goblenuri şi-au întors, visătoare, privirile spre televizor. Doar motanul leneş, uriaş, tărcat în tonuri de gri-verzuliu, nu pare a fi interesat de iubirile şi secretele de pe ecran. Printre comentarii la adresa personajelor ("Ia uite, dragă, ce scorpie mai e şi asta!"), tanti Puia îşi reia firul amintirilor: da, aveau încredere una în alta, îşi făceau confidenţe dimineaţa la cafea, mergeau împreună, după program, "la cîte o cîrciumă, la cîte un chef", se acopereau una pe alta în caz de greşeli (profesionale) sau întîrzieri - că aşa e omeneşte, dragă, nu ca acuma, cînd fiecare îşi vede numai interesul lui. Insinuez o întrebare perversă, dacă nu îi era teamă de turnători, de informatori, că pe vremurile alea trebuia să fii cu ochii-n patru şi să n-ai încredere în nimeni, e lucru ştiut că în fiecare birou exista un asemenea "element" care, după chefuri, cafeluţe şi conversaţii nevinovate, îşi scria conştiincios "raporţelul"... "Dragă, nu ştiu, o fi fost vreuna şi informatoare, da' eu n-am stat să le controlez. Nu poţi trăi aşa, veşnic în neîncredere!" - şi tanti Puia mă săgetează cu privirile ei încondeiate cu dermatograf negru, un pic tremurat la colţurile ochilor din cauza ridurilor, după care îşi reia calmă telenovela. În fond, tanti Puia face parte din acea categorie de oameni care îşi cultivă încrederea necondiţionată în semeni pentru a-şi păstra propriul echilibru sufletesc. "O toantă!" - o clasifică scurt nea Titi, după aceea, în bucătărioara mică, tixită cu crăticioare, ibricuţe şi tot soiul de recipiente miniaturizate, aşezate în chip de decoraţiuni pe şerveţele brodate. Nea Titi a lucrat într-o "unitate de alimentaţie publică", avînd o îndeletnicire extrem de atractivă şi rîvnită pe vremuri, prozaic numită "aprovizionare". "Acolo toţi furau: băiatu' de la bar vindea pe sub mînă, chelnerii încărcau notele, gestionaru' făcea matrapazlîcuri cu marfa. Şi şefu' ăl mare fura cel mai mult dintre toţi..." Înainte să mai aduc vorba, de parcă mai era nevoie, nea Titi se confesează: acolo a învăţat el să nu aibă încredere în nimeni. Mai ales în "colegii de unitate" - ferit-a sfîntu'! Fiecare fura pe barba lui, aşa că cel mai bun lucru era să ţii "ciocu' mic" şi să nu comentezi cu nimeni, dacă nu voiai să o sfîrşeşti prost. Ce să mai - încheie el în loc de concluzie - "unde e bani, nu e nici încredere!", rezumînd astfel un adevăr universal valabil şi vechi de cînd lumea, care spune, banal, dar foarte plastic, că "banul e ochiul dracului". Supravieţuirea la birou Printre cele cîteva schimbări petrecute în "mediul de lucru" românesc, de la tanti Puia încoace şi pînă în zilele noastre, se pot enumera: cele 8 ore care nu mai sînt suficiente, dispariţia misterioasă a noţiunii de program fix şi apariţia bruscă a conceptului de team building. Cînd colegii de birou realizează că petrec mai mult timp între ei, decît împreună cu familia sau jumătatea, nu au altă şansă decît să se împrietenească şi să dezvolte o oarecare încredere şi solidaritate, măcar în faţa duşmanilor comuni (şefi tiranici, clienţi veşnic nemulţumiţi şi alţi asemenea balauri moderni). Vrei, nu vrei, ajungi să îţi împărtăşeşti secretele cele mai intime la cafeaua de dimineaţă. Să plîngi după program, la o bere/cafea/cico, de consolare, pe umărul unei colege binevoitoare, din cauza "nedreptăţilor" pe care le înduri zilnic la birou şi a "persecuţiilor" la care eşti supus în mod constant. În caz că toate acestea nu se leagă în mod natural între colegi, cu alte cuvinte nu se încheagă nici în ruptul capului ceea ce atît de frumos şi de nobil se numeşte echipă (noţiune care îmbină tot soiul de chestii înălţătoare, precum comunicare şi încredere), colegii îndărătnici sînt scoşi din mediul lor şi aruncaţi în (mai mult sau mai puţin) necunoscut unde, în mare parte datorită beţiilor prelungite, îşi vor exersa şi îmbunătăţi exact acele abilităţi esenţiale în construirea sus-numitei echipe. După un week-end petrecut la munte sau la mare (sau mai nou, în Delta Dunării - o locaţie din ce în ce mai trendy pentru astfel de activităţi), în care ditamai managerii redevin copii, jucîndu-se cot la cot cu subalternii tot soiul de joculeţe tematice (dar şi simpatice), apoi veselindu-se împreună în nesfîrşite chiolhanuri pe banii companiei (ocazie cu care s-au lămurit în sfîrşit şi combinaţiile amoroase dintre fetele de la PR şi băieţii de la Sales), iată că ziua de luni aduce la birou nişte oameni nu doar foarte mahmuri, ci şi mai uniţi şi motivaţi. Încă două-trei team building-uri de-astea şi echipa proaspăt formată se va închega, metamorfozîndu-se apoi într-o "mare familie", în care membrii comunică eficient şi debordează de încredere şi solidaritate. Ceea ce pentru management-ul companiei nu poate fi decît o bucurie, pentru că - spun unii experţi - cică munca în familie ar fi mai productivă. Altfel munceşte omul pentru binele familiei care l-a adoptat şi care îl răsfaţă cu mici atenţii, prime de Crăciun şi week-end-uri în Deltă! Dintr-o entitate enigmatică şi oarecum abstractă, "compania" se transformă astfel într-un spiriduş prietenos şi binefăcător, pe care ajungi să-l iubeşti şi în care poţi avea încredere. "Păi da!" - ar aproba şi nea Titi, dacă ar şti toate aceste subtilităţi corporatiste... Pînă la urmă, oricum ai da-o, tot tanti Puia - draga de ea, cu părul ei roşcăţiu, cu telenovelele ei siropoase şi motanul ei placid - are dreptate: la serviciu e ca într-o mare familie...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.