„O carte importantă nu se face pe hîrtie de ziar” - un dialog cu Stela LIE

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
„O carte importantă nu se face pe hîrtie de ziar”   un dialog cu Stela LIE jpeg

Cînd este vorba despre o carte valoroasă, „care contează“, oamenii se gîndesc în general la conţinut. În ce mod poate contribui la valoarea cărţii „imaginea“ ei? 

Mă gîndesc tot timpul că am două răspunsuri: Dacă aş trăi în Vest sau aşa cum trăiesc aici. Dacă aş trăi în Vest aş vedea cum coperta, care este „afişul“ cărţii, anunţă imediat ce fel de carte este. Sînt coduri vizuale, reguli care cred că ţin de cultura lor generală (şi dedesubt sînt regulile Buchgestaltung-ului, Bookdesign-ului, pe care le folosesc cei care fac cărţi). Design-ul cărţii trebuie să fie potrivit conţinutului, materialele folosite – la fel. O carte importantă nu se face pe hîrtie de ziar (decît dacă vrea să spună ceva cu asta). Un design inspirat vinde cartea mai bine (în vest, la noi cred că-i totuna). Eu nu mai cumpăr cărţi urîte. Cu greu mă apropii de standuri la Bookfest, e prea mult circ. Dar am văzut atîţia oameni cumpărînd cărţi monstruoase pentru copii, edituri care prezintă rafturi, metri de carte oribilă (tot la Bookfest) şi ieftină. De ce cred editorii că se poate ieftin şi bun? 

În România, cumpărătorii de carte nu au gusturi formate în ceea ce priveşte cartea ca obiect. Credeţi că publicul se poate educa în acest sens şi cum? 

Cum să educăm publicul? Dacă editorii înşişi par complet indiferenţi (cu unele excepţii) la felul cum arată cartea? Nu angajează absolvenţi de design sau grafică, ci lucrează cu neprofesionişti. 

O reeditare a unui clasic se poate „revitaliza“ printr-un concept grafic modern?  

Poţi să faci mereu cărţi cu poveşti clasice, frumoase, chiar dacă nu sînt tot timpul „noi“, „moderne“. Dar şi cele noi sînt interesante (am văzut o Scufiţa Roşie de-a drepul violentă la Centrul de Carte Germană). O carte frumoasă cu poveşti româneşti este cea de la Reader’s Digest de acum cîţiva ani, cu ilustraţii variate şi mai ales cu un lay-out creativ, frumos (Silvia Olteanu). În ceea ce priveşte cărţile pentru copii, editurile de la noi preferă cărţile „importate“, cu tot cu ilustraţii, „la pachet“. De ce nu-şi fac propriile cărţi? Cred că le e teamă de munca de editare a unei cărţi. Nu ştiu cum se face şi cît timp se vinde orice… De ce şi-ar bate capul? Sînt mai mulţi oameni implicaţi în realizare, contracte cu fiecare, bani etc. Ca să faci un proiect editorial, trebuie să iubeşti cărţile şi să ai o idee. Pe urmă, să aduni scriitori, să găseşti ilustraţiile potrivite. Cine ar mai face astăzi Antologia Inocenţei aşa cum a făcut-o Iordan Chimet?... Există semne discrete că unii ar încerca ceva, dar… mai e mult pînă departe. În Germania, de ani de zile cărţile frumoase sînt premiate anual. Ministerul Culturii, Asociaţia Editorilor din România, cineva ar putea face asta şi la noi (dacă ştiu eu despre concursul Schoenste Buecher, e clar că ştiu şi ei!). 

Cine mai face grafică de carte astăzi în România? Poate fi o meserie?  

Ilustraţie de carte fac absolvenţii noştri, dar dacă nu există cerere… Membrii Clubului Ilustratorilor sînt artişti care fac/pot face ilustraţie. Dacă lucrezi mai comercial, poţi avea şansa comenzilor, dar mă tem că trebuie să cauţi şi/mai ales în străinătate de lucru, nu ai putea să trăieşti din ce îţi oferă editorul român. Care o să spună că nici ilustratorul nu vine cu propuneri – dar oare ăsta e rolul unui ilustrator, să conceapă el o carte?... Dar ceea ce numiţi „grafică de carte“, iar eu „design de carte“ e altceva. Însă există şi la noi oameni care ştiu să facă asta. Chiar pot să dau nişte exemple: Dinu Dumbrăvician (cu Faber Studio) face coperţi, reviste. Atelierul de Grafică este o firmă care face design de carte, vrei un album, o carte, te duci cu materialul la ei, plăteşti şi primeşti documentul digital sau şi mai bine, ei îl pot urmări în tipografie. Dintre designeri de carte independenţi pot să o menţionez pe Carmen Apetrei. 

Ce înseamnă, în concepţia unui grafician, o carte „care contează“?  

Toate cărţile pe care le cumpăr contează. Îmi pare atît de rău că am luat o grămadă de cărţi ale Agathei Christie care arată oribil, mă enervează, chiar dacă nu le recitesc. Cumpăr cărţi pentru copii în străinătate, cînd apuc, sînt scumpe, dar le iau apoi des în mînă, ca pe nişte albume. Cărţile lui Wolf Erlbruch, sau Joanna Concejo sau Lisbeth Zwerger (sînt atît de mulţi ilustratori cunoscuţi în Vest...). Am multe cărţi de beletristică nemţeşti sau elveţiene, cu coperta îngrijită, simplă, chiar cele paper-back (necopertate), chiar fără imagine (cărţi ieftine). Mai bine o copertă fără imagine decît una cu colaj fotografic. Sau dacă e nevoie de o fotografie, măcar să fie una originală, nu anonimă, din băncile foto de pe Internet.

Stela Lie este grafician şi artist vizual, lector la Universitatea de Arte Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.