Nuanţele unei educaţii

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Nuanţele unei educaţii jpeg

Auzim întruna că învăţămîntul românesc este la pămînt. Se invocă obsesivul cerc vicios. Se justifică slaba calitate a sistemului de educaţie, prin lipsa unor profesori bine pregătiţi. Se invocă salariile mici, ca motiv pentru dezinteresul dascălului, dezinteres care provoacă letargie în rîndul elevilor, elevi despre care nu aflăm cînd sînt olimpici internaţionali, ci mai degrabă cînd intră în comă alcoolică sau cînd îşi mai bat cîte un profesor. Bazat, în multe aspecte, pe fapte reale, chipul educaţiei din România este totuşi creionat, prea obstinent, într-o singură culoare – un negru categoric care neagă vehement orice fel de nuanţă, condamnînd parcă totul, pentru totdeauna, eşecului. Dacă însă treci de clişee şi ajungi prin licee sau prin şcoli generale, vei descoperi la firul ierbii că, în spatele tuşelor negre, există de fapt şi o altă realitate, o realitate în care profesorii sînt dascăli, iar elevii – nişte discipoli plini de entuziasm.

La intrarea în Colegiul Naţional „Grigore Moisil“, din Capitală, există o plăcuţă: „Şcoală europeană“. Un atestat obţinut în urma unei competiţii sprijinite de Ministerul Educaţiei, una dintre multele competiţii la care liceul participă, prin profesorii şi elevii săi. „La noi, elevii sînt implicaţi în foarte multe proiecte. Considerăm că acest tip de activitate este absolut necesar şi le insuflăm şi elevilor ideea că, pe lîngă educaţia formală, trebuie să-şi dezvolte şi latura non-formală. Ca să devii un om educat, nu e suficient să vii la şcoală şi să-ţi faci temele – nu te poţi forma ca om dacă îţi completezi doar educaţia curiculară.“ – Simona Buiu, profesoară de fizică la Colegiul Naţional „Grigore Moisil“, îmi povesteşte cu entuziasm despre elevii săi şi despre multele concursuri cîştigate de-a lungul anilor – unul dintre cele mai recente fiind „PlayEnergy“, o competiţie internaţională organizată anual de către compania Enel.

„Pentru a explica conceptul «PlayEnergy», celor care nu-l cunosc, sînt fundamentale patru cuvinte: energie, ştiinţă, tehnologie, mediu. De zece ani, acestea sînt temele pe care proiectul ludico-educativ gratuit conceput de Grupul Enel le aduce în atenţia elevilor din lumea întreagă. Cu un obiectiv foarte important pentru viitorul Planetei: acela de a difuza, în rîndul tinerilor, o cultură energetică responsabilă, pornind de la cunoaşterea resurselor şi a instalaţiilor, pentru a ajunge la distribuţia energiei electrice în casele noastre şi la modalităţile corecte de utilizare.“

Despre ce e vorba în proiectul cîştigător? În primul rînd, mi se prezintă echipa: Alexandra Mihaela Doroftei, Ana Maria Vasilache şi Antonia Nicoleta Croitoru – toate eleve în clasa a XII-a.

„Am pornit de la ideea că mersul este o formă de energie insuficient valorificată, care ar putea produce, cu o anumită infrastructură, o însemnată cantitate de energie electrică“ – începe Alexandra povestea Proiectului „Energie pas cu pas“, al cărui concept de bază constă, pe scurt, în realizarea unui pavaj care ar transforma în energie electrică paşii trecătorilor. „Este vorba, de fapt, despre o metodă de producere a energiei prin utilizarea unui pavaj sub care este plasat un mecanism“ – explică şi Ana Maria. „Între acestea se amplasează dinamuri însoţite de resorturi de susţinere, fiecărei plăci de cauciuc revenindu-i cîte un dinam şi sistemul de resorturi aferent care se comprimă datorită presiunii exercitate de către trecători în timpul mersului. Sistemul conţine un mecanism numit biela manivela, care îi permite dinamului să producă energie atît la comprimarea plăcii, cît şi la revenirea în starea iniţială.“

„Gîndiţi-vă în felul următor“ – intervine Alexandra: „cîţi copii se joacă într-un parc? Cîţi trecători se plimbă pe aleile parcului? Energia generată de această mişcare ar putea fi folosită, de exemplu, la iluminarea, pe timp de noapte, a întregului parc.“

Despre alegerea acestui proiect, Antonia îmi spune că „am avut mai multe idei create în jurul temei de anul acesta, propusă de Enel, «Pătrunde în inima energiei», dar am ales-o pe cea mai aplicabilă. Am reuşit să facem şi o machetă prin care oamenii să înţeleagă cît de realizabilă este această idee. Ne-am gîndit chiar că ar fi păcat să nu-l ducem mai departe, şi ne-am dori să-l propunem Primăriei Capitalei pentru implementarea sa într-un parc bucureştean.“

Cît ar costa acest gen de investiţie? „N-am făcut un calcul foarte exact, dar costurile s-ar amortiza în timp“ – îmi răspunde Antonia.

Le întreb pe cele trei eleve care a fost imboldul de a participa la un asemenea proiect. Dorinţa de a cîştiga? Bucuria de-a lucra împreună? Bineînţeles că toate acestea, îmi răspund zîmbind, dar este ceva mai mult.

„Este foarte important ca oamenii să conştientizeze cît de important e să economisim energie, mai ales în timpuri de criză economică“ – precizează Alexandra, completată de colegele ei: „Nu putem folosi la nesfîrşit centralele electrice. Vorbim despre resurse limitate. Chiar dacă s-au inventat panourile solare, ele sînt foarte costisitoare şi depind foarte mult de condiţiile climatice. În România, de exemplu, nu avem destulă căldură ca să folosim mai mult panourile solare – care nu pot fi instalate decît în anumite zone. Aşa că trebuie să găsim idei care pot fi folosite oriunde şi oricînd. Nu putem să ne gîndim doar la noi şi la copiii noştri. Nu putem fi egoişti.“ Ca paranteză: în liceu există şi mici anunţuri-memento, prin care elevii sînt educaţi să economisească energia – de tipul, „închide apa“ sau „nu irosi curentul electric“.

Vă garantez că, odată provocată, discuţia despre „salvarea Planetei“ ar fi continuat ore. Prinse de entuziasm, cele trei adolescente puneau pe tapet nu doar probleme dezbătute la nivel înalt, ci şi soluţii. Cu naturaleţe şi realism.

„Beneficiul cel mai important al acestor concursuri este şansa pe care o dai apariţiei unor idei strălucite“ – conchide, la plecare, profesoara Simona Buiu. „Dacă nu lucrezi cu ei, nu-ţi poţi da seama de potenţialul elevilor care au capacităţi intelectuale deosebite. Tinerii se implică dacă îi soliciţi. Trebuie doar să le dai imboldul şi să ai încredere în ei.“

Cît despre încrederea în ei, dacă se discută despre generaţia de azi ca despre o generaţie pierdută, pot spune că încep să am certitudini că, odată debarasată de frica acţiunii, generaţia de mîine se va descurca foarte bine. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.