„Nu sperați că veți scăpa de cărți”

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
„Nu sperați că veți scăpa de cărți” jpeg

1. Care mai sînt criteriile în funcţie de care citiţi/cumpăraţi cărţi? S-au schimbat ele în ultimii ani?
2. Care sînt „cărţile care contează“ în momentul de faţă pentru dvs., cele pe care le-aţi păstra în bibliotecă?

Bogdan VOICU
psiholog 

1. În primul rînd, sînt destul de pragmatic: citesc ceea ce cumpăr, şi invers. Rareori împrumut, se întîmplă însă destul de des să citesc ce a cumpărat soţia mea. Nu citesc mult. Cred că media mea este de una-două cărţi pe lună. Aceasta poate însemna şi 300, dar şi 2000 de pagini, în funcţie de dimensiunea cărţii (dacă îmi place cu adevărat, o citesc destul de repede, indiferent de mărime). Citesc mai ales literatură contemporană, în principal traduceri în limba română (sau cărţi scrise în limba română), dar acest ultim aspect tocmai a început să se schimbe: traducerile sînt adesea de o calitate îndoielnică, aşa că am trecut la citit în original, atunci cînd înţeleg limba. Selecţia o fac plecînd de la ceea ce ştiu despre autor, de la similitudinea cu alţi autori ce mi-au plăcut şi, nu în ultimul rînd, plecînd de la minirecenziile pe care le găsesc pe Internet. În privinţa acestora, evit criticii români consacraţi (am avut frecvent surpriza neplăcută de a constata că opiniile lor sînt influenţate de interese comerciale, de legături de prietenie sau de slaba lor calitate profesională) şi prefer „amatori“ ce îşi dau cu părerea despre cum e scrisă cartea, şi nu despre acţiunea ei.  

2. Nu sînt prea sentimental: nu am cărţi de care să mă ataşez în mod deosebit. Nu simt nici nevoia de posesie de carte, deşi avem acasă o bibliotecă cu destule volume.  

Iulian COMĂNESCU 
analist media 

1. Cred că criteriile s-au schimbat, mai ales de cînd am/avem acces la piaţa externă. Cînd mergem la Berlin sau la Londra, facem cîte-o orgie de 200 de euro sau de lire la HMV sau la Blackwell, cu cărţi, muzică şi filme. În materie de citit, sigur că s-a mai schimbat ceva, am renunţat, de exemplu, la filozofie pentru titluri legate de comunicare/media, dar am şi vechile păsărele, gen istoria Bizanţului, pe care o citesc în toate felurile. 

2. M-a distrat şi dat pe spate ultimul Eco – Cimitirul din Praga, într-un fel în care nu mai credeam că poate să mi se întîmple, din fragedă tinereţe. E o carte totală, scrisă cu furie, care ne conţine pe noi şi prezentul într-un mod care ar fi dureros dacă n-ar fi atît de nebuneşte de amuzant. Am mai cumpărat, în consecinţă, Carrière şi Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi, care e la coadă, împreună cu, hm, Căderea Constantinopolului a lui Steven Runciman, care sînt curios cît de serioasă e.  

Oana BOCA
director de promovare la Editura Polirom 

1. După atîtea „operaţii pe cord deschis“ la care am asistat în cei opt ani de cînd lucrez la Polirom, da, sigur că s-au schimbat criteriile, inevitabil… Deşi nu dispun de o sensibilitate nativă în evaluarea unui text, în timp am căpătat un soi de luciditate care mă ajută să intuiesc reuşitele şi să le separ de restul. Apoi, am învăţat să aproximez costurile necesare apariţiei unui nou titlu, iar acum pot să îmi dau seama dacă preţul de librărie al unei cărţi este cel corect. Aşa se face că, de multe ori, am decis – pe criterii morale, cum ar veni – să nu mai cumpăr anumite volume. 

Din păcate, s-a mai întîmplat o transformare: în ultimii ani, înconjurată fizic de atîtea cărţi, am căpătat un fel de dezinteres în ceea ce priveşte obiectul carte: împrumut cu multă uşurinţă volumele, le dăruiesc cu largheţe, le rătăcesc şi nu le simt lipsa… 

2. De vreo trei ani, am început să resimt acut lipsa lecturilor de specialitate, aşa că m-am ocupat de acest neajuns. În ultimul an, zona de interes s-a îngustat, am intrat pe nişa cărţilor dedicate brandingului, de produs şi corporatist. Mă mişc odată cu ţara…

Igor MOCANU
publicist, curator şi traducător 

1. Adevărul e că nu sînt deloc persoana potrivită să răspundă acestor întrebări. Criteriile după care cumpăr şi citesc o carte îmi sînt dictate, din păcate, de preocuparea academică de moment, iar momentul poate dura ani buni. Prin urmare, achiziţiile pe care le fac sînt cît se poate de la obiect, prompte şi, ca atare, disperant de previzibile. În acest moment mă preocupă două subiecte care se tratează şi prin cărţi: avangarda şi fotografia. E cît se poate de limpede ce cărţi voi cumpăra şi citi eu cîţiva ani buni de-acum încolo. 

2. Pentru mine, toate cărţile contează. Nu am pus nicicînd liniştirea tumultului realităţii pe seama unor cărţi şi nici cea a tumultului cărţilor pe seama realităţii. Ambele generează la fel de multă cunoaştere. Se-ntîmplă rar să revin la o carte, altfel decît în scopuri de cercetare. Sînt două discursuri sinusoidale care se întretaie şi se întrepătrund continuu. În acest moment, am pe birou volume de Gellu Naum, Rudolf E. Kuenzli, N. Steinhardt, Tudor Caranfil, Andrei Oişteanu, Catalogul PhotoEspaña 2011, Yann Martel, Jean Piaget, Mihail Vakulovski şi o antologie de proză satirică publicată de ziarul Astra în 1986, Cărămida cu mîner. Acestea contează pentru mine acum, mîine vor conta şi altele.  

Elena VLĂDĂREANU
scriitoare şi jurnalistă 

1. Da, criteriile s-au schimbat foarte mult. În ultimii doi ani am ţinut cont de preţ mai mult decît am făcut-o vreodată. Ştiu că e ruşinos să vorbeşti despre asta, dar cărţile sînt din ce în ce mai scumpe – sau bugetul meu din ce mai mic –, nu-mi vine să cred că trec şi cîteva luni fără să-mi cumpăr o carte. Mai mult, trec luni fără să intru în librării, aflu de apariţii noi din presă sau de pe site-urile editurilor. Înainte îmi cumpăram cărţi doar ca să-mi cumpăr, pe multe nici nu le citeam imediat sau nu le-am citit nici acum. Dar era acea plăcere de a le avea, de a le vedea în bibliotecă, de a le răsfoi. Această plăcere, din păcate, a devenit un lux. Acum, cînd mă gîndesc să-mi iau o carte, aceea trebuie să-mi fie foarte utilă. Şi aşa ajung la următoarea întrebare. 

2. În momentul de faţă, cărţile care contează sînt lucrările teoretice, care îmi folosesc la cursuri. Mă gîndesc cu tristeţe că nu mi-am luat ultimii Houellebecq, McEwan şi Javier Marias, lucru care ar fi fost de neconceput în urmă cu doi-trei ani.

Ioana BOT
profesor de literatură română la Universitatea „Babeş-Bolyai“, critic literar 

1. Nu mi-am schimbat criteriile de-o viaţă, dar astăzi ajung prea uşor la toate cărţile pe care visez să le am în bibliotecă, ceea ce înseamnă că le cumpăr şi... cumpăr mereu prea multe cărţi. Nu rezist. Mă consolez cu gîndul că lectura e viciul meu nepedepsit. Cumpăr cărţi de specialitate (adică volume de literatură, dar şi volume despre literatură), ficţiune (englezească şi italienească, mai ales, în anii din urmă), poezie (în original, neapărat), istoria mentalităţilor, istoria ştiinţelor. Tot ce mă interesează. 

2. Lista mea „scurtă“ (unii o vor găsi lungă, poate, dar pentru mine e „chintesenţa care contează“) nu s-a schimbat din anii studenţiei, în linii esenţiale: vreau să am în casă toată proza clasică, mare, pe care o citesc mereu cu un tremur de spaimă şi de plăcere, pe care n-o mai pot lăsa din mînă (Tolstoi, Caragiale, Borges, Oz, Márquez, Cehov, Camus, Cervantes, Calvino, Grass, Creangă, Proust, Hortensia Papadat-Bengescu, Mann...). Poezia în ale cărei ritmuri incantatorii mă regăsesc, după ce constat că m-am pierdut (Eminescu, Auden, Mallarmé, Rilke, Cărtărescu-Iaru-Stratan, Arghezi, Shakespeare). Şi marile poveşti ale lumii, pe care le reiau inavuabil de des (Odiseea, Panchatantra, Perrault, Grimm, Andersen, Caroll). Sînt „cărţile mele“ pentru că sînt „despre mine“, răspund unor elemente care mă compun pe mine însămi.  


Robert ŞERBAN 
scriitor şi jurnalist 

1. Sînt un cititor de presă culturală. Cînd oameni, pe al căror gust şi bună-credinţă contez, scriu recenzii şi cronici despre o carte sau alta, devin atent. Dacă semnele despre op-ul respectiv sînt constant bune înseamnă că merită să-mi investesc timpul în lectura sa. Dacă se întîmplă, însă, să nu-mi placă, să nu mă prindă, las cartea din mînă rapid. Asta întrucît sînt printre fericiţii care posedă o bibliotecă doldora de cărţi bune şi foarte bune, noi şi... vechi, care abia mă aşteaptă. 

2. Acum citesc cărţi despre artele vizuale. Şi în ultimii trei ani cam tot asta am lecturat căci, urmînd Istoria şi teoria artei, am dorit să-mi parcurg bibliografia, ba chiar s-o îmbunătăţesc... Am făcut facultatea asta de plăcere, la mijlocul vieţii, prin urmare am citit cu plăcere. Să nu uit să pun la socoteală faptul că, aproape zilnic, ca editor, lecturez cel puţin un manuscris. Iar cînd manuscrisul respectiv devine carte, ea e una care contează pentru mine.

Corina BERNIC
manager cultural la Fundaţia Robert Bosch  

1. Criteriile nu cred că s-au schimbat mult în ultimii ani. Ori de cîte ori intru într-o librărie, fie România, Germania sau aiurea, mă bucur mult atunci cînd dau peste cîte o surpriză plăcută. Asta nu înseamnă că stau să mă uit după topurile librăriilor, n-am făcut niciodată asta. Mă bucur mult cînd dau peste cărţi care mă surprind, la care nu m-aş fi aşteptat, care contrazic ideea de mainstream. Cumpărînd sau tot primind cărţi datorită job-ului pe care îl am, cititul nu mai este de mult concediu sau.. vacanţă de vară. De aceea, cînd găsesc, de exemplu, 101 poeme despre fotbal, o antologie de poezii publicată de o mînă de poeţi scoţieni sau atunci cînd la un anticariat din Bucureşti găsesc cîte un jurnal de Geo Bogza sau articolele lui Minulescu despre Bucureştiul de la începutul secolului trecut, cumpăr fără nici o ezitare. Astfel de surprize şi întîmplări îmi readuc aminte de gustul bun al cărţilor citite din plăcere, şi atît. 

2. Acum pentru mine contează cărţile pe care le am de tradus. Sună, poate sec, dar mai am pe anul ăsta de terminat încă vreo două-trei şi tare îmi doresc să le văd în biblioteca mea, pe româneşte. Ce mi-aş mai dori mult în bibliotecă? Toate cărţile lui Salinger în original, Beckett şi Semprun. Şi ar mai fi, dar, hai să zicem că atît mi-ar ajunge deocamdată. Timp să fie, că de citit e oricum.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.