În ce măsură poate fi prezis un viitor cutremur?

Realitatea şi adevărul adevărat arată că nu se pot face preziceri cu exactitate. Şi asta putem afirma destul de categoric. Prin predicţie se înţelege precizarea mărimii viitorului cutremur, locul şi timpul de producere, între anumite limite. Aşa se pot face predicţii de termen lung: una dintre acestea a făcut-o dl Purcaru. Ele se bazează pe modele statistice, dar statistica e destul de săracă la cutremurele mari, iar fenomenul e complicat şi neliniar. Se spune, de pildă, că în Vrancea cutremurele mari apar la aproximativ 30 de ani. Or, aceasta este o simplă valoare medie, în timp ce în realitate pot să apară mai multe cutremure mari grupate într-un interval mai mic de timp, urmate de perioade mai lungi de calm seismic. Nu există o regulă universal valabilă.

Cea mai frecventă întrebare este dacă în 2012 va fi un cutremur…

E o întrebare dificilă. Eu aş fi tentat să răspund că nu mă aştept să apară, pentru că, deocamdată, nu avem nici un semn în acest sens. Dar, pe de altă parte, sîntem conştienţi de faptul că zona Vrancea este capabilă să genereze cutremure mari la orice oră şi pe neaşteptate.

În ultimul timp este mereu semnalată activitatea seismică din Vrancea…

Trebuie să se înţeleagă că în Vrancea există o activitate permanentă, care are o anumită constanţă. Este o caracteristică a zonei. Mă refer la cutremure mai mici. În trecut, informaţia despre această activitate nu era pusă la dispoziţia publicului larg. În prezent, mijloacele de comunicare sînt foarte performante şi se întîmplă să aflu despre un cutremur la cîteva secunde după apariţia lui, chiar înainte de a accesa datele de la comandamentul de veghe seismică al Institutului nostru. Cu timpul, populaţia se va obişnui cu cutremurele, poate chiar prea mult, ca în Japonia... unde, din cauza obişnuinţei, nu toată lumea a ţinut cont de alarma de tsunami...

Se tot vehiculează termenul de „cutremur devastator“...

E destul de important de precizat ce înţelegem prin cutremur devastator. Există o lege în seismologie: cu cît un cutremur e mai mare, cu atît e mai rar. Dacă e vorba de un cutremur devastator în Vrancea, acesta ar avea magnitudinea peste 7 şi nu văd de ce ar trebui să apară în 2012. Nu avem nimic, deocamdată, care să ne pună pe gînduri în sensul ăsta…

Dar ce anume v-ar pune pe gînduri?

Dacă la un moment dat ar apărea o serie grupată de cutremure, ceva mai mari ca magnitudine (între 4 şi 6). Acestea ar putea constitui aşa-numitele fenomene precursoare, care preced apariţia evenimentelor majore. Trebuie însă ştiut faptul că astfel de fenomene nu apar întotdeauna.

Zona Vrancei e în legătură cu alte zone seismice?

Nu putem spune că nu sîntem în legătură cu alte zone seismice. Vrancea chiar este la un contact de trei plăci tectonice. Nu e întîmplător ce se întîmplă aici. În trecut aici au avut loc procese tectonice ample, cum ar fi ridicarea munţilor sau rotaţia arcului carpatic ca efect al rotirii plăcilor. În momentul de faţă, foarte mulţi specialişti sînt de acord cu faptul că activitatea seismică trecută desfăşurată la scara întregului lanţ muntos s-a restrîns în prezent la zona Vrancea şi e într-o fază de dispariţie. Este un semn bun, dar vorbim de dispariţia la scară tectonică, deci va mai dura cîteva sute de mii de ani. Pînă una-alta, deşi pe cale de dispariţie, ultimele zvîcnete ale zonei Vrancea produc încă efecte devastatoare. Să ai cutremure de cîte 7 grade de două ori pe secol nu e puţin lucru.

În viitor, avem vreo şansă să prezicem cutremurele?

Calea adevărată este modelarea fizică cît mai realistă a fenomenului seismic. Aceasta permite identificarea zonelor de tensiune crescută potenţial periculoase. Chiar şi în aceste condiţii, transferul de tensiune tectonică se face lent, în timp, şi vom putea identifica zonele critice, gata să erupă, dar va fi greu să precizăm exact momentul cînd se declanşează ruperea majoră. Poate fi vorba de zile, luni... Una e să spui că va veni un cutremur într-o zi-două, alta – în cîteva luni sau într-o jumătate de an. Aş fi foarte mulţumit chiar şi cu predicţii de acest tip, dacă s-ar baza pe modele fizice credibile.

S-au făcut progrese semnificative în acest sens?

Progresele sînt foarte mari în ceea ce priveşte monitorizarea datelor. Sînt multe staţii. În ’77 nu a existat decît o singură înregistrare, de pildă. Încă sîntem în urmă la prelucrarea datelor sau la înţelegerea fenomenului care stă în spatele lor. În momentul de faţă, e greu de spus cînd ne aşteptăm să avem la îndemînă predicţii suficient de bune. Nu cred că foarte curînd. Dar putem cu siguranţă să ajungem la o mai bună înţelegere a fenomenelor ca bază solidă pentru viitoarele predicţii.

Şi atunci care ar fi soluţia... salvatoare pentru România?

Dacă s-ar construi după anumite norme nu am avea probleme. Chiar în ’77, clădirile care au căzut aveau hibe de construcţie. Desigur, simţi cutremurul, dar locuinţa nu se prăbuşeşte. Din acest punct de vedere, Vrancea nu e cel mai rău caz. Toate cutremurele mari se petrec cam în acelaşi loc, bine ştiut şi la adîncime. De aceea cunoaştem cu destulă precizie efectele la care ne putem aştepta şi ce măsuri să luăm pentru reducerea acestora. 

Mircea Radulian este director ştiinţific al Institutului Naţional pentru Fizica Pămîntului.

a consemnat Iaromira POPOVICI