Nu răspund la SMS...

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Nu răspund la SMS    jpeg

„Bună ziua! Luaţi loc, cei care v-aţi ridicat!“ spun la începutul orei, aproape din obişnuinţă, de la un timp nu mai sesizez nici eu ironia. Am în minte filmele americane, în care toată clasa, oricît de refractară, se ridică la intrarea profesorului. Bine, aveţi dreptate, nu se ridică toată clasa pe pupitre, de dragul profesorului, ca în Cercul poeţilor dispăruţi, filmul cu Robin Williams, dar elevii par acolo să respecte regulile elementare de politeţe. Cîteva secunde, pînă se face linişte, mă văd şi pe mine, cu ochii minţii, ridicîndu-mă în faţa profesorilor mei de la facultate.

Mă gîndesc că sînt nedreaptă cu elevii mei; în fond, chiar dacă nu se ridică toţi din bancă la începutul orei, dovedesc bun-simţ în multe alte privinţe. De pildă, mă salută de cîte ori ne întîlnim pe coridoare, adică mai mult de trei ori în aceeaşi zi! Nu stau cu capul pe bancă şi nu-şi trosnesc degetele în timpul orei. Uneori (nu mereu!) butonează un telefon pe sub bancă şi li se mai întîmplă să aibă un apel „de urgenţă“ – atunci îmi cer voie să răspundă: „E mama, doamna!“. Îi văd ieşind pe uşa clasei, cu telefonul lipit de ureche, aşa cum stau cam tot restul zilei. Cîţiva întîrzie constant la oră şi se strecoară în bancă, fără să-şi ceară scuze, sperînd, probabil, că nu i-am observat. Dar unii fac naveta, iar ceilalţi au ochii lipiţi de somn sau de fum. Nu de fumuri.

Mi-ar plăcea să-mi răspundă constant la mesaje, să nu mai am senzaţia de alunecare în vid. Se prinde netul şi din clasă – „Doamna dirigintă, acum (în oră!) am citit mail-ul şi v-am şi răspuns!“. Profit şi le cer să caute repede pe Google şi să-mi spună care-i titlul unui roman al lui Joseph Conrad – Almayer’s Folly, aha, se poate citi, cine vrea lectură suplimentară. Altă dată n-au avut pe bancă volumul lui Ion Pillat, mă pregăteam să protestez: cum să comentăm poezia, fără text în faţă?! Simplu, pe ecranele cîtorva telefoane a apărut imediat textul – „Aci sosi pe vremuri…“ Nu-mi trimit SMS-uri, le-am spus că nu răspund. Îmi scriu e-mail-uri, cînd consideră că trebuie să aflu ceva. Au 18-19 ani, mulţi sînt încă în grija părinţilor, cîţiva se întreţin singuri.

David. Pasiunea lui e scrisul. Stă în ultima bancă şi am frecvent senzaţia că nu ascultă ce spun, dar nu e aşa. E selectiv şi pragmatic, sentimental şi filozof. În e-mail-uri e sensibil la prezumtivele mele reproşuri: „Ţin să vă anunţ că am plecat astăzi acasă deoarece mă simţeam rău, din nou enterocolita. Nu v-am sunat pentru că am înţeles că azi nu aţi fost în şcoală şi nu am vrut să vă deranjez. Săptămîna viitoare vă voi aduce scutirea. Am încercat să fac rost de scutire şi pentru vinerea trecută, cînd m-am învoit la dvs. pentru că nu am putut să intru fără sacou, deşi aveam cartela şi cămaşa – n-am reuşit. O zi bună! P.S. Din moment ce mîine nu ajung la ora de română, doriţi să transcriu cele trei eseuri în Word şi să vi le trimit?“.

Andreea M. Se oferă să ia acasă faţa de catedră tăiată cu lama, de cineva, probabil de la cealaltă clasă. O să o coasă mamaie. Cu mama ei vorbeşte zilnic la telefon. Şi pe mess. Cum te descurci singură? Ca un om mare, e independentă şi foarte matură. „Dna dirigintă, cînd apare număr necunoscut să ştiţi că e mama, nu ştiu de ce intră aşa numărul, probabil pentru că e din străinătate…“

Andreea S. Trec pe lîngă banca ei încărcată mereu de cărţi. Ieri ne-a vorbit despre Ministerul durerii – Dubravka Ugreˇsi´c, şi despre Biblioteca umbrelor – Mikkel Birkegaard. Astăzi îmi dă telefon să-mi spună că e răcită. Nu poate veni la şcoală. E în regulă pentru mine? Vrea să se asigure că nu mă ceartă nimeni pe mine, ca dirigintă, dacă lipseşte ea. Îmi poartă de grijă.

Şerban. Are telefonul pe bancă. Săptămîna trecută a rămas fără el. Doamna de religie l-a confiscat. După vreo două zile, găsesc telefonul şi vin cu el, ca trofeu, în clasă. Îmi şopteşte, în trecere: „Să nu-i spuneţi mamei, vă rog!“. Mama lui lucrează mult, are grijă de copiii cu deficienţe. Uneori, dimineaţa, merg împreună în maxi-taxi, mamă şi fiu, şi dezbat chestii interesante; de pildă, cam ce a mai citit Şerban în presa internaţională...

Cristina. Stă în gazdă. Îmi trimite (prin poştă!) felicitări de Crăciun şi vederi de prin locurile unde-şi petrece vacanţa. Este educată să fie politicoasă şi atentă.

Mihai. Face naveta. Îmi spune că pe el l-au educat familia, şcoala, autobuzul... în ordinea asta. Ştie, de pildă, că ţine de cei şapte ani proverbiali să nu vorbeşti cu o doamnă dacă ai capul acoperit, bărbat fiind. De asemenea, ştie că iarna nu e potrivit să dai noroc avînd mîinile în mănuşi.

Ora se termină. Mă ridic să plec. Se ridică şi ei din bancă, mai mulţi de data asta, începe oricum pauza şi au tot felul de probleme de rezolvat. În cancelarie, o colegă – dirigintă la cei de gimnaziu – ne arată SMS-ul anonim primit, deducem împreună, de la un părinte mai mult decît grijuliu: „Unii copii îşi scriu temele în clasă şi vorbesc urît. Rog să luaţi măsuri imediat!“. Îmi spune, zîmbind, că nu răspunde la SMS-uri! Cel puţin nu la cele anonime!

Mihaela Nicolae este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.