Nu putem pleca toți

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Nu putem pleca toți jpeg

Ieri îmi făceam documentarea pentru un interviu cu scriitorul Răzvan Petrescu [apărut în Dilema veche, nr. 750, 5-11 iulie 2018 – n.r.]. E partea cea mai interesantă a muncii de jurnalist, de fiecare dată. Citești, cauți lucruri, te apropii din ce mai mult de un personaj. Ca și cînd i-ai desena un portret cu creta, în mărime naturală. Redescoperi lucruri pe care le uitaseși. Afli altele de care habar n-aveai și ți se luminează fața. Ziua trece repede. Nici nu-ți mai dai seama cînd se face seară.

La un moment dat am dat peste fraza asta a lui: „Îmi pare extrem de rău că n-am plecat în Belgia, cînd s-ar fi putut, în 1990. Că n-am plecat oriunde.“ Era trecută la capitolul neîmpliniri. Discuțiile cu Răzvan Petrescu sînt niște microficțiuni, o joacă infinită cu alter-egourile, dar aici am simțit că e tristețe pură, nedisimulată.

O dezamăgire care sapă tunele în sufletele și mințile multora dintre noi. Cînd vine de la un scriitor, mi se pare și mai frisonantă. Și care revine obsesiv, și după aproape 30 de ani de la Revoluție.

Maică-mea, după mitingul convocat de PSD [din 9 iunie 2018 – n.r.], mi-a spus: „Dacă eram mai tînără, eu nu mai stăteam aici nici o zi. Nu-mi vine să cred că n-o să scăpăm niciodată de comuniști“.

Frate-miu a plecat în străinătate în urmă cu zece ani. Ne-a fost frică pentru el că n-o să se descurce. Ne-am înșelat. Dar mă sună aproape zilnic și discutăm politică, „despre ce-au mai făcut ăia, pe acolo“. E conectat și revoltat. Nici el n a plecat de tot, ca o grămadă de alți români. Poate că nici noi n-am rămas definitiv, din moment ce familiile noastre sînt făcute din mai multe bucăți, aflate la atîția kilometri distanță. Și depindem unii de alții.

Înfrîngerile și sfidarea pe care ni le servesc acești guvernanți ne transformă în niște zombie. Care obosesc, uneori, dar nu sînt lăsați să doarmă. N-avem liniște, ziua de mîine poate aduce ceva mult mai gogonat.

Un lucru mi-e cît se poate de clar: nu ne putem face toți bagajele să ne ducem în lumea largă. Și nici nu vreau să mă simt vinovată că nu mi-am dorit sau nu mi-am planificat din timp această plecare. Că n-am luat-o în calcul ca pe o opțiune de viață. Am crezut că se poate trăi și aici, ca oriunde în altă parte, dacă faci ce știi mai bine. Și îți pasă. Resemnarea și oboseala ne pîndesc la fiecare colț de stradă. Le simți cum îţi suflă în ceafă cînd intri într-un spital. Sau dacă ai de rezolvat ceva, la un ghișeu. Nu contează, mereu e greu, exasperant, nedrept. Ceva nu merge. Se complică. Durează.

Nu mai cred că putem schimba România mare, ci doar Româniile mici. Și pentru asta îți trebuie și energie și hotărîre. Altruim și viziune. E greu, dar se poate.

articol publicat pe blogul revistei în 19 iunie 2018

Foto: Andrei Ivan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.