Nu predau folosindu-mă de manuale

Ioana NANU
Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Nu predau folosindu mă de manuale jpeg

– Există viaţă după manuale? –

Povestea predării fără manual a început pentru mine acum patru ani. Mă aflu de atunci pe tărîmul celălalt, într-o școală privată (A.I.S.B.) cu predare în limba engleză, în care profesorii au prevăzut, în fișa postului, crearea de curriculum. Mai mult decît la alte materii, în Școala Americană lipsa manualului de română se impune pentru că, pe de o parte, din abordarea limbii lipsește gramatica descriptivă, iar literatura, pe de altă parte, presupune o cantitate semnificativă (cca jumătate) de texte străine în traducere românească. Deci, și dacă aș vrea, n-aș putea folosi manualele de română, fie ele bune ori rele.

Necesitatea manualelor în școlile de stat este relativă, ponderea lor depinzînd de pregătirea de specialitate și de cea didactică, de timpul, de resursele financiare și de disponibilitatea personală a profesorilor. Dacă necesitatea manualelor este relativă, utilitatea lor, însă, este greu de pus sub semnul întrebării. De chestionat în cazul ma-nualelor nu este, cred, necesitatea/utilitatea lor, ci gradul de dependență și statutul aproape sacru pe care l-au căpătat în ochii profesorilor, ai părinților și ai elevilor. Amintiți-vă scena din filmul Cercul poeților dispăruți (1989) în care profesorul de literatură, John Keaton, le propune elevilor să rupă „Introducerea“ manualului după care se preda îndeobște. Cartea cu statut de manual Cum să înțelegem poezia?, scrisă de fictivul dr. J. Evans Pritchard, va fi mutilată prin excizarea manuală plină de satisfacție juvenilă a „Introducerii“ sale abia după ce panica intensă a elevilor se va risipi, lucru nu chiar ușor de obținut. Spre deosebire de elevii foarte suprinși, dar convinși, totuși, să comită sacrilegiul, colegii domnului Keaton nu vor putea digera situația. Nu cred că greșesc prea mult cînd consider că spectatorul minunatei scene filmice, profesor ori părinte român, va empatiza mai degrabă cu colegii domnului Keaton decît cu elevii acestuia.

Este al cincilea an în care nu predau folosindu-mă de manuale. Am trăit între timp, într-un fel, în imperiul lui, ca să parafrazez clișeul universitar anglofon, publish or perrish. Am creat curriculum-ul a trei ani de studiu gimnaziali (a VI-a, a VII-a, a VIII-a), fiecare cu patru sau cinci unități. Zilnic am citit, zilnic am scris materiale, zilnic a trebuit să creez/produc ceva după care să lucreze elevii. Acest imperativ al lui ,,creează, altfel nu ai ce preda“ m-a stimulat și consumat deopotrivă. Cred că nici unui profesor din sistemul de învățămînt de stat nu i se poate cere, la modul responsabil și onest, să predea în lipsa manualului. Ar trebui să i se ofere înainte o formare inițială serioasă, cursuri de formare continuă consistente, remunerație motivantă, biblioteci echipate corespunzător, timp pentru reflecție, dar și pentru proiectare împreună și separat de colegii săi. În afară de formare inițială serioasă, în școala privată unde predau am beneficiat cu prisosință de celelalte. Așa se explică faptul că, pentru a mă reîntoarce la întrebarea emblematică din subtitlu, pentru mine există viață după manuale. Dar nu pe tărîmul acesta (școlile de stat), ci doar pe tărîmul celălalt (școlile private). Îmi permit, în final, să formulez un îndemn pentru colegii mei de pe tărîmul acesta: să nu uite de etimologia latinească ce impune relația manualului cu mîinile. Să l folosească, prin urmare, pe post de instrument, manipulîndu-l fără venerația care l-a transformat în carte sfîntă.  

Ioana Nanu este profesoară de limba și literatura română la Școala Americană din București.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.