Nu există glume proaste, doar glume depășite

Andrei MANȚOG
Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Nu există glume proaste, doar glume depășite jpeg

Și bunicul își aranja boșoalca izmenelor, bătătorea cutele mileului de pe masa din sufragerie cu podul palmei, apoi ațintea către musafiri degetul arătător, cu cel mare orientat spre tavan, de parcă ar fi încărcat un pistol, și începea bancul, care era cam așa: „Într-un bordei sărăcăcios de undeva din România, nevasta Maria nu poate să doarmă din cauza unei aparente fobii. Îi șoptește soțului Ion, timidă: «Ioane, avem un gîndac pe perete!». La care Ion, sarcastic: «Și ce-ai vrea, fă, să avem un Grigorescu?»“.

Sînt șanse bune să nu vi se fi părut amuzant. Nici mie nu mi se mai pare. Dar mă amuza cîndva, cînd eram un adolescent cu cortexul frontal încă nedezvoltat suficient, la Motru. Pot încă să înțeleg de ce mi se părea amuzant atunci. Este parțial haz de necaz de om din zonă monoindustrială ai cărui părinți s-au născut la țară. Adică o glumă despre sărăcie și despre o aroganță mimată pentru a ascunde o resemnare. Dar este în același timp o glumă care își trage mare parte a atmosferei („Fă!“, îi zice Ion Mariei) din stereotipuri despre relația bărbat-femeie. Femeia e fricoasă, nesigură și naivă. Bărbatul e sarcastic, dominant, agresiv și, poate, amuzant.

Presupun că sînt oameni cărora gluma asta nu li s-ar fi părut amuzantă la nici o vîrstă. Îmi imaginez că sînt și alții cărora, din contră, li se va părea amuzantă mereu. Chiar nu m-ar mira să aud c-a fost spusă pe cîteva paturi de moarte, eventual în hohotele asistenței, care acoperă tragicomic ultima horcăială a comediantului dinainte de ieșirea din scenă. În fine, există și o a treia categorie, unii ca mine, care au „crescut în afara ei“ (a glumei), cum s-ar traduce mot à mot o expresie foarte grafică din engleză.

Oamenii se schimbă și odată cu ei se schimbă lucrurile la care rîd și despre care glumesc. Putem cădea de acord că umorul ne definește în bună măsură. Glumim despre ce sîntem și sîntem ceea ce glumim. De asta ne-am și apărat dreptul de a glumi și a rîde liberi cu atîta ferocitate, de-a lungul veacurilor. Umorul este ceva profund legat de natura noastră umană, dar și de personalitatea unică a fiecărui individ. Se schimbă odată cu noi sau rămîne veșnic pe loc alături de noi. Dar cel mai important e că îl avem mereu la îndemînă și, în situațiile cele mai negre, știm că e acolo să ne scoată la suprafață, măcar cît să putem respira.

Nici măcar nu înțeleg de ce ne punem serios problema că ar putea fi cenzurat, de vreme ce nici cele mai reputate și competente instituții ale interzicerilor nu l-au putut controla. Toate generațiile de est-europeni dinaintea alei mele își amintesc de vremuri în care simțeau că umorul este singura libertate pe care o au. Alte generații își amintesc chiar de vremurile cînd era unica salvare. Mai mulți supraviețuitori ai Holocaustului povestesc, de pildă, cum umorul i-a ajutat să supraviețuiască ororilor din lagăre. Și, în anii care au urmat, să treacă mai ușor peste traumele legate de ele.

Darren Richman își începe un articol din The Independent cu ceea ce spune că e relatarea a unei întîmplări adevărate: în timpul programului educațional „March of the Living“, un supraviețuitor al Holocaustului s-a dus la toaleta de la (acum) Muzeul Auschwitz și i s-au cerut doi zloți pentru acces. Surprins, omul și-a ridicat mîneca să-și arate tatuajul cu numărul și i-a spus celui de la intrare: „Ultima oară cînd am fost aici nu a trebuit să plătesc“. E asta o glumă? Dacă ai rîs, da, este. Sînt șanse mari ca peste 20 de ani să ți se pară mai amuzantă, așa cum cel mai probabil ai fi rîs mai puțin sau deloc dacă o auzeai făcută acum 60 de ani. Dar poate fi valabil și invers.

Astăzi ni se pot părea inacceptabile unele poante din inofensivul (sau așa credeam noi) Seinfeld. Și e OK. Oricîte ar fi lucrurile la care nu ne va mai veni să rîdem în viitor, știm sigur că, în orice caz, vom rîde la fel de mult. Iar glumele la care nu se va mai rîde pur și simplu nu vor mai fi spuse și vor dispărea de la sine. Să lăsăm umorul liber, deci, să-și croiască în continuare drum prin viață și prin schimbarea mentalităților, odată cu noi. Dacă vom reuși să fim cu toții oameni mai buni, pariul meu este că și umorul va ține pasul. Să ne concentrăm pe prima parte, deci. Între timp, să rîdem tare, liber și fără perdea, fiecare de ce poate.

Andrei Manțog a fost ziarist la Academia Cațavencu și este co-fondator Kamikaze.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.