Nu este despre manual

Magda GRĂDINARU
Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Nu este despre manual jpeg

„Mamă, să te faci medic cînd vei fi mare. E o profesie tare bună și respectată“; apoi, cu un ușor năduf: „Parcă totuși ești prea slabă de înger. Mai bine să te faci profesoară. Nimeni nu e mai important decît aștia doi, medicul și profesorul“. Astfel sunau sfaturile părinților către copiii din generația mea. Rareori se strecura cîte un agronom în bagajul de acasă. Pe umerii profesorului se așeza toată responsabilitatea de a educa, cu sau fără manuale. Atunci cînd manualele primite la școală puteau fi răsfoite, iar hîrtia nu se topea pur și simplu între degete, unii colegi încercau să dovedească profesorul și să învețe o lecție în avans. Apoi venea stupoarea că manualul a greșit sau că a omis cîte ceva. Erau anii manualului unic.

Un profesor bun te salvează de un manual de impostură, suplinindu-i lacunele, corectîndu-i greșelile și punînd între paranteze groase alegeri editoriale paradoxale. Cum e cu manualul? Poate un manual să suplinească un profesor nu tocmai potrivit catedrei?

Pe vremea mea – post-35, nu mai ridici o sprînceană auzind magica formulă –, profesorul de literatură universală a ieșit victorios din confruntarea cu programa și manualul. Piteștii lui Ierunca și Margareta lui Bulgakov nu făcuseră obiectul vreunei analize ministeriale, dar LUI, cum îi spuneam noi, nu ar fi conceput ora de literatură fără aceste întîlniri deloc arogante, dar purtînd în ele un hybris care s-a văzut pesemne la celelalte ore. Pentru el, și apoi pentru mine, rostul lui Ierunca a rămas unul universal, pentru că temele binelui pervertit și cea a răului care dezumanizează nu se închid între granițele unei intraductibile culturi. LUI nu avea un manual formal, dar avea o listă pe care nu o negocia și fără de care nu ai fi înțeles mai tîrziu, ne spunea el, nimic din ce se va scrie în literatură. Nu îmi amintesc astăzi toate numele de pe listă, dar îmi amintesc coperta de culoarea untului a Sufletelor moarte, pentru că uneori, neîncrezător că unul sau altul chiar a citit cartea despre care făcuse un referat, ne întreba astfel de detalii năstrușnice, ca și cum cartea aceea ar fi avut trup și chiar semne de răni vechi.

Tot pe atunci, am beneficiat din plin de piața editorială liberă și mi-am cumpărat ceea ce astăzi s-ar putea numi un manual alternativ. Mirarea filozofică a recuperat orele de logică dintr-a IX-a, cînd nu aveam unde să îl așez pe Aristotel – dar asta e altă discuție, despre programă –, și a economisit banii de meditație din buzunarul părinților. De fapt, dacă e să mărturisesc, am mințit-o pe mama că iau ore de filozofie cu profesorul de la clasă și am dat banii pe alte cărți ale mirării, cele trecute de Jeanne Hersch în notele de subsol. Datorită acestei mirări, alternativă la manualul de pe catedră, am intrat la Filozofie, luînd o notă de trecere la logică și una neașteptat de mare la filozofie.

Așadar, răspunsul este simplu, dar incomod pentru dezbaterea de astăzi, cînd ministrul Educației propune reîntoarcerea la manualul unic, tocmai cînd ar fi avut posibilitatea de a așeza pe băncile elevilor manuale ale vremii lor, care să-i scoată din lehamite și să-i facă să creadă că educația e și o experiență pe cont propriu. E ceea ce fiica mea a întîlnit în manualele (alternative) de limba și literatura română, și anume spațiul de a (se) întreba mai multe. O trimitere la Șerban Foarță, cu ironia limpede din „Balada baionetei din Bayonne“, care se potrivește atît de bine cu răzvrătirile adolescentine. Un text din Huizinga, din care s-a încăpățânat să nu rețină cuvîntul ludens, dar după disputa asta să se închidă în camera ei cu Harari și Sapiens-ul proaspăt adus din librărie. La geografia dintr-a șasea, după tradiționalele „bățul și harta“, vecini și ape, a citit într-o doară în manual că tinerii portughezi locuiesc în mediul rural, după ce își termină studiile, trăind din agricultură, cu oceanul la o aruncătură de băț. Prilej bun să ierarhizeze țările europene în funcție de dorința tinerilor de a rămîne în propria țară, deși ai fi crezut că generația asta e lipsită de interes politic. În pofida deziluziilor părinților, copiii care sînt astăzi în băncile școlii sînt mai exigenți cu informația și nu sînt dispuși să și-o asume fără context. În a doua săptămînă din clasa a IX-a, copila ne-a cerut să se reînscrie la ora de religie. Manualul este la fel de îngust, dar profesoara a ales să le vorbească mai întîi despre zeii după chipul și asemănarea omului, apoi despre monoteism. Am scos ușor din bibliotecă Istoria lui Delumeau, cît să se împidice de ea și să creadă că e ideea ei să o răsfoiască în autonomia propriei camere. A funcționat.

Se poate face școală în lipsa unui manual? Sau cu un singur manual? Întrebările acestea sînt păguboase. Un manual nu e o carte – asta nu a înțeles, se pare, ministrul Educației, care s-a grăbit să pună în ghiozdanele elevilor din clasa a V-a un Compendiu „12 în 1“ – și nici o ciornă a profesorului de la catedră nu este.

Nu este despre manual, așadar. 

Magda Grădinaru este jurnalistă.

Foto: Eduard Enea, Adevărul

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.