Nu aduce anul cît aduce ceasul

Vitalie CIOBANU
Publicat în Dilema Veche nr. 109 din 23 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă unora, la Bucureşti, le vor fi părînd redundante sau prea de tot imprudente afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu despre sprijinul românesc pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, ele rezonează puternic la Chişinău pentru că exprimă un mesaj aşteptat şi dorit de cele aproape patru milioane de români basarabeni, diminuînd senzaţia de abandon ce se întinde ca o molimă între Prut şi Nistru. În mod curios, aceste declaraţii, care aduceau altă dată în pragul apoplexiei conducerea comunistă, azi sînt recepţionate cumva resemnat la nivel oficial şi chiar, aş adăuga, cu o satisfacţie reţinută în unele cercuri mai "tehnice" ale puterii. Basarabia a rămas pe dinafara extinderii europene şi priveşte îngrijorată la reticenţele în creştere ale Bruxelles-ului faţă de continuarea procesului. Mai ales că Uniunea Europeană a considerat pînă de curînd Republica Moldova ca intrînd "firesc" în sfera de influenţă rusească şi nu şi-a manifestat dorinţa, în ultimii 15 ani, de a interveni politic, instituţional, investiţional aici, deşi costurile unei asemenea implicări ar fi fost incomparabil mai mici decît, de exemplu, în teritoriile palestiniene, unde decenii la rînd s-au turnat bani în prostie, ca într-un butoi al danaidelor, pentru ca la capătul acestei înduioşătoare campanii filantropice principalul produs de export al zonei să fie nu vinurile, ca în Basarabia, ci corupţia şi terorismul. Nimic nu s-ar mişca în materie de reforme şi democratizare în Republica Moldova fără presiuni externe. Integrarea europeană şi-a asumat-o un partid de guvernămînt deloc convins să renunţe la vechile practici "despotice". Preşedintele Voronin are o fire foarte schimbătoare şi ţine să-şi probeze la tot pasul această "elasticitate" deconcertantă. Săptămîna trecută, într-un interviu la postul de radio Echo Moskva, comunistul nr.1 de la Chişinău şi-a exprimat regretul pentru dispariţia Uniunii Sovietice şi a vorbit patetic despre organizaţiile de pionieri şi comsomolişti pe care le cultivă partidul său. Cînd auzi asemenea cîntece de sirenă, parcă ai rebobina în memorie coşmarurile cu moşieri şi legionari ale dlui Iliescu, doar că nostalgiile sovietice prefirate de preşedintele Voronin sînt mult mai puţin fantasmatice: Moldova e aservită într-o proporţie zdrobitoare scenariilor ruseşti de putere, via Transnistria. A demonstrat-o scandalul din zilele acestea legat de lovitura de stat pe care o planifica FSB-ul prin rezidentul său, Valeriu Pasat, în martie 2005. O confirmă răceala cu care a întîmpinat majoritatea comunistă Rezoluţia APCE de condamnare a comunismului şi refuzul său categoric de a adopta o Declaraţie de disociere tranşantă faţă de propria ereditate rău famată, propusă de Opoziţie. Dar nu-i bai, în ce priveşte trecutul roşu, tovarăşii europeni manifestă destulă înţelegere. În ciuda mult trîmbiţatului consens parlamentar privind integrarea europeană şi a majorităţii tot mai consistente de cetăţeni pro-UE, relevată de sondajele de opinie, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană reprezintă exclusiv un subiect al demersurilor diplomatice şi un ritual de "aburire" a electoratului. Nu există o interiorizare profundă . a ideii de Europa şi a valorilor sale, care să se reflecte în modul de a gîndi şi în comportamentul politicienilor. Nu se ţin nici un fel de dezbateri publice pe această temă, după cum nu există dezbateri publice în general (nici măcar nu se discută despre conflictul transnistrean!) în audiovizualul de stat, controlat cu stricteţe de comunişti. Scandaloase restanţe la capitolul libertatea de expresie, independenţa justiţiei, combaterea corupţiei, liberalizarea economiei, modernizarea sistemului de educaţie ş.a. plasează Basarabia la ani-lumină de obiectivul integrării. Există, ce-i drept, un Plan de Acţiune Moldova-Uniunea Europeană, adoptat în ianuarie 2005, doar că îndeplinirea cerinţelor sale rămîne un mister pentru opinia publică. Guvernanţii comunişti trimit la Bruxelles rapoarte triumfaliste cu sarcini bifate (prima compunere de acest fel a fost expediată în septembrie 2005), exact cum trimiteau înainte de 1989 la Moscova coloane de cifre sforăitoare. Dar chiar şi aşa, vagi şi formale cum sînt, exigenţele forurilor europene reprezintă singura speranţă că mersul şontîcăit al Basarabiei spre Vest nu se va înfunda. Să nu ignorăm, apoi, presiunile de context. Însăşi calitatea de "stat de frontieră" a Occidentului va genera multiple şocuri şi tensiuni în Moldova. Unda seismică se răspîndeşte deja. Integrarea României va aduce moldovenilor, pe termen scurt, o serie de neplăceri şi necazuri. De pildă, introducerea vizelor. Va cădea, inevitabil, acordul de liber schimb între Bucureşti şi Chişinău, se vor complica relaţiile şi în alte domenii. O soluţie ar fi simplificarea condiţiilor de obţinere a cetăţeniei române. În acest moment procedura e foarte greoaie şi umilitoare, şi pare făcută anume ca să-ţi taie cheful de-a fi român. Raportate la aceste obstacole, intenţiile lui Traian Băsescu pentru Moldova par o frumoasă utopie. Însă ipohondria nu ne ajută cu nimic. Scepticismul dizolvant, livrat pe post de "expertiză" înţeleaptă şi suficientă sieşi, nu are capacitatea să mişte lucrurile înainte, să mobilizeze energii, să regenereze caractere. De aceea este tonifiant aplombul preşedintelui român, iar iniţiativele sale reuşesc, paradoxal, acolo unde abordările convenţionale se lovesc de rezistenţa unor clişee de sens contrar. E greu să faci o previziune de integrare pentru Moldova. Ar trebui să vedem, mai întîi, cum va prinde România ziua de 1 ianuarie 2007 şi cît de bine se va acomoda cu noua ipostază. Mă aştept mai degrabă la o invitaţie în NATO, poate chiar pe durata actualei legislaturi de la Chişinău. Nu aduce anul, cît aduce ceasul, iar 33 de mii de km pătraţi ai Moldovei de Est, pe lîngă cei peste 200 de mii, deja contractaţi, ai României actuale, n-ar fi mare lucru, dacă interesele lumii libere o vor cere, iar realităţile de la faţa locului o vor justifica. Vitalie Ciobanu este scriitor, redactor-şef la revista Contrafort din Chişinău şi preşedintele PEN Club Moldova.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.