Noua politețe

Publicat în Dilema Veche nr. 888 din 15 - 21 aprilie 2021
E cool să postești jpeg

În piesa Bădăranii, a lui Carlo Goldoni, unul dintre personaje, Lunardo, dă parcă replica vremurilor pe care le trăim: „Nu vă mai pierdeți timpul cu politețea”. O replică potrivită, dacă ne uităm în jurul nostru: în planul public, în politică sau mass-media, în online, în interacțiunile dintre oameni – a devenit politețea o rara avis sau s-a metamorfozat?

Căci astăzi eticheta de odinioară nu mai pare a fi întru totul valabilă, fiind considerată, din ce în ce mai mult, ba desuetă, ba o inhibitoare a personalității, ba, în unele cazuri, un soi de blasfemie, o deraiere de la corectitudinea politică. În plus, trăind într-o societate în care totul se desfășoară pe repede-înainte, comunicarea online, care presupune mesaje scurte, omițînd de cele mai multe ori formulele de politețe pentru a eficientiza transmiterea acelor mesaje, favorizează „trasul de șireturi”.

Ce înseamnă, totuși, politețea?

În Europa, în epoca Iluminismului, „buna purtare” și codurile galanteriei erau un simbol al elitei, al oamenilor rafinați. Eticheta interzicea afișarea emoțiilor puternice în public, pentru a nu jena auditoriul, impunea un anumit cod vestimentar (adecvat situației în care te găsești) și, bineînțeles, un limbaj elegant. Probabil, una dintre cele mai bune definiții ale politeții a dat-o Lordul Shaftesbury, politician, filosof și scriitor din secolul al XVIII-lea: „Politețea poate fi definită drept abilitatea cu care ne folosim cuvintele sau cu ajutorul căreia acționăm pentru a face oamenii din jur să aibă o părere bună nu doar despre noi, ci și despre ei”.

Cu alte cuvinte, nucleul politeții de odinioară este pînă la urmă respectul. Nu ipocrizia, deși, e drept, politețea poate fi acuzată că poartă măști, prin faptul că „noblețea obligă”. Adică purtarea politicoasă nu este întotdeauna în acord cu sentimentele pe care le nutrim față de interlocutori. Pe de altă parte, preferăm un politicos ipocrit sau un bădăran autentic?

Dilema pe care conceptul de politețe o ridică astăzi ține totuși de schimbările de mentalitate.

Pe de o parte avem modul de adresare. Dacă pe vremuri formulele de politețe erau un semn al respectului, azi vorbitul per tu cu oricine, indiferent de rang, este folosit în mod curent. De cîte ori nu vi s-a întîmplat, de exemplu, să primiți un telefon comercial, în care operatorul spune un scurt și zglobiu „Salut!”, după care vorbește cu un ton familiar, preferînd să folosească prenumele în loc de nume?

Vine acest mod de abordare din comunicarea online, este proastă creștere sau s-a format în siajul ideii de „egalitate”? – azi nimeni nu ne e superior, nici ca rang, nici ca intelect, nici ca realizări. Bunăoară, găsim de cuviință să ne adresăm de la egal la egal și în virtutea dezinvolturii – ea însăși un sindrom al noilor vremuri: dorința excesivă de a-ți arăta autenticitatea, în formă brută, este ca un soi de manifest, drept care foarte mulți se comportă în societate cum ar face-o în propria ogradă. Chiar dacă ograda nu le e decorată cu prea multă grație și eleganță.

În schimbarea vechilor coduri ale bunelor maniere a intervenit și corectitudinea politică. Mai precis, valul extremist. Azi, cînd galanteria unui bărbat față de o femeie poate constitui serioase motive pentru declanșarea unui proces de hărțuire sexuală, mai e acceptabil ca un bărbat să deschidă ușa unei femei sau să-i ofere locul, într-un spațiu aglomerat? Ca să nu mai vorbim despre formulele de adresare pentru persoanele trans. „Ideologia genului”, după cum punctează criticul și istoricul literar Alexandru Călinescu, „a creat o serie întreagă de probleme în ceea ce privește folosirea pronumelor personale: pentru a desemna o persoană trans trebuie uneori să faci o adevărată acrobație”.

În toate aceste ipostaze, cum ne mai raportăm la politețe? Mai e o valoare, un indice al nivelului de civilizație sau e un soi de scorțoșenie cu care ne pierdem vremea și pe care trebuie s-o transformăm pentru a se integra noii normalități?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.