Note despre filmul independent

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Note despre filmul independent jpeg

Împrumută sau cumpără o cameră de filmat digitală. Citeşte atent manualul de utilizare, nu ştii niciodată cînd ai nevoie de mici reglări pentru zoom, focus, contrast. N-o să-ţi iasă o imagine brici din prima, dar poţi compensa cu o poveste bine scrisă. Nu lăsa totul pe seama improvizaţiei, familia, prietenii şi animalele de casă nu sînt întotdeaună atît de spectaculoase pe cît îţi place să crezi (da, evident că mai sînt excepţii). Cînd te lasă inspiraţia, nu filma excesiv apusuri de soare şi nici urme pe zăpadă într-o seară banală de iarnă. Scrie, rescrie, documentează-te, citeşte literatură şi articole de specialitate, uită-te la filme, ieşi în oraş, priveşte orice, oriunde. Nu oricum. Dacă ai nevoie de bani, vinde-ţi bicicleta, pick-up-ul şi colecţia ta specială de monezi de la 1900, iar la nevoie trimite o scrisoare înduioşătoare mătuşii bogate. Lucrează în echipă (regia presupune un efort diferit faţă de cel pentru pictură sau poezie), consultă-te cînd ai îndoieli, nu te lua niciodată prea în serios. Repetă cu actorii înainte de a trage primul cadru. Indicat şi înainte de a-l trage pe-al şaptelea. Montează filmul şi nu-i da drumul pe Internet chiar din prima zi. Dacă în afară de iubită/iubit ţi-au mai spus şi alţii că merită, îţi poţi încerca norocul înscriindu-l la un festival. Sau îl poţi proiecta într-un bar. Eşti ceea ce se cheamă un regizor independent. Nimic din ce ai citit mai sus nu e important. Sînt aşa-zise reguli de care te poţi lipsi. E bine să ţi le faci singur pe ale tale.

Paragraful de sus, voit motivaţional şi asumat superficial, n-are alt scop decît a arăta că lucrurile pot fi uneori mai simple decît ni le imaginăm. Majoritatea filmelor româneşti apărute pe piaţă beneficiază de co-finanţare din fondurile publice ale Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC). E o lungă discuţie despre jurizările concursurilor de proiecte, despre parţialitate, despre nereguli, despre profesionalism vs amatorism. Nu acesta e subiectul articolului de faţă, iar competenţa mea e mai mult decît limitată. Nu sînt naiv să pretind că producţia oricărui film e o joacă de copil şi se face cu banii de ţigări sau că statul trebuie să fie indiferent la creaţiile artiştilor valoroşi. Totodată, ştiu că o finanţare internaţională e de multe ori condiţionată de una naţională. Scriu doar că pasiunea pentru cinema a regizorilor ar putea să înlocuiască, în cazul unor filme (numiţi-le indie, low-budget, cum doriţi), lipsa resurselor materiale.

Ce rămîne, ce va veni

Fix Alert şi Eminescu versus Eminem, apărute în 2005, sînt primele titluri independente ce merită a fi mentionaţe. Realizate cu bugete reduse (cîteva mii de euro), sînt două experimente în care Florin Piersic Jr., regizorul şi totodată producătorul lor, îşi ia libertatea să se joace cu convenţiile unui thriller (în primul) sau cu cele ale unei comedii (în cel de-al doilea). Gustul pentru absurd şi buna stăpînire a dialogului fac, (şi) din ultimul său film, Killing Time (2012), o reuşită. Prezentat în premieră la TIFF, acesta va fi lansat în curînd pe ecrane.

Elevator (2008), în regia lui George Dorobanţu, filmat timp de 18 zile, pe miniDV, cu un buget aproape zero, îl văd exemplul potrivit pentru a fi un manifest al mişcării independente. Povestea a doi tineri rămaşi blocaţi în liftul unei fabrici dezafectate e spusă direct, cu mult nerv şi fără metafore inutile. Premiat la Karlovy Vary cu Fresh Generation Award şi la Festivalul de Film Transilvania (TIFF) cu Premiul de Debut în film românesc, Elevator s-a bucurat în ţară de o distribuţie defectuoasă, ulterior fiind recuperat de admiratorii săi pe DVD şi VOD. George Dorobanţu se află în postproducţie cu următorul său proiect, Omega Rose.

Burta balenei (2010), în regia Anei Szel şi a Anei Lungu, e o altă producţie care poate fi luată drept model: scenariu bun, filmări în locuinţa proprie (folosind cadre fixe) şi actori aleşi dintre prieteni. Pe scurt, cinema realist, onest, făcut cu mijloace puţine.

Dacă primul film al regizorului Dan Chişu, WebsiteStory (2010), e mai degrabă o încercare ale cărei lipsuri se simt la tot pasul, Şi caii sînt verzi pe pereţi (2012) e bine construit, iar povestea, ce poate suna pretenţios pe hîrtie – una despre destin, iluzii, hazard –, e cît se poate de firească pe ecran. Următorul său proiect, Déjà Vu, se află în postproducţie.

Printre filmele independente care au fost selectate la festivaluri importante se află debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost, cîştigător Caméra d’Or la Cannes în 2006. Comedia despre mitul Revoluţiei dintr-un oraş de provincie a fost filmată pe peliculă, ducînd la creşterea bugetului de producţie la 200.000 de euro (pelicula şi procesarea ei sînt costisitoare). În acelaşi an, tot la Cannes, mediumetrajul Marilena de la P7, în regia lui Cristian Nemescu, a participat în secţiunea „Semaine de la Critique“. Doi ani mai tîrziu, Pescuit sportiv, regizat de Adrian Sitaru, a avut premiera la Veneţia. Filmat în format digital şi inspirat de curentul DOGMA 95, Pescuit sportiv a cîştigat premii în cadrul festivalurilor de la Salonic, Estoril şi Palm Springs. Tot la Veneţia (secţiunea Orizzonti), în 2009, a debutat Bobby Păunescu în calitate de regizor, cu lungmetrajul Francesca. Nu insist asupra acestor titluri, toate excelente, ele sînt bine cunoscute.

Unic prin radicalismul său (tentativa eşuată de sinucidere a unui bărbat e arătată într-un singur cadru fix, de 60 de minute), Un film pentru prieteni (regia Radu Jude, 2011) e realizat cu un buget de 4000 de euro şi filmat în două zile. E un experiment cinematografic ce nu trebuie ignorat.

Notabile, cel puţin ca intenţie, sînt şi următoarele lungmetraje: Despre alte mame (regia Mihai Ionescu & Tiberiu Iordan, 2010), Trip (regia Florina Titz, 2008), Dormi trezeşte-te (regia Andrei Ştefănescu, 2012). Un nou proiect independent, numit Love Building, al şcolii de actorie conduse de Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă, urmează să fie lansat.

Un capitol important şi deloc neglijabil îl constituie cel al documentarelor. Unul dintre ele, pur observaţional, Constantin şi Elena (regia Andrei Dăscălescu) a fost selectat în 2008 la Festivalul de Film Documentar din Amsterdam. Povestea emoţionantă a unor bătrîni dintr-un sat din Moldova a fost apreciată atît de public, cît şi de critică. Altul, proaspăt cîştigător al premiului de debut la TIFF, în 2012, Un gînd, un vis, Doyle… şi un pix (regia Bogdan Ilie-Micu), e un montaj fascinant de fotografii ale lui Mihai Barbu din expediţia sa cu motocicleta în Europa de Est şi Mongolia. Un critic de la Hollywood Reporter (Neil Young – a nu se confunda cu legenda rock) a scris că documentarul surprinde spiritul generaţiei Beat mai bine decît On the Road, regizat de Walter Salles. Dintre proiectele interesante aflate în lucru, menţionez Chuck Norris vs Communism (regia Ilinca Călugăreanu), un film despre circuitul casetelor video în Epoca de Aur.

Aici se încheie mica introducere în zona filmului independent românesc. Unele
titluri au fost omise din lipsa mea de cunoaştere (de exemplu, documentarele din cadrul Astra Film Festival), altele din neatenţie, unele din lipsă de spaţiu (cazul scurtmetrajelor prezentate cu generozitate în festivaluri ca Next, TIFF sau BIEFF), iar altele absolut conştient. În schimb, cred că fiecare nume prezent în acest articol poate fi respectat. Mulţi dintre ei au început cu o cameră simplă de filmat şi cu o idee.

Cristi Luca este critic de film.

Foto: Claudiu Popescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.