"Normele legale nu se raportează la bunul-simţ"

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

dialog cu Şerban PRETOR, membru CNA Penelope Farrar, director al EU Monitoring and Advocacy Program al OSI, a declarat la lansarea raportului "Televiziunea în Europa": "Ideea nu este să avem un raport care să stea pe masa cuiva şi să nu se facă nimic". Care credeţi că este rolul CNA în schimbările ce ar trebui să se impună în politica redacţională a posturilor TV (în special cele privind stoparea fenomenului de tabloidizare)? Legislaţia românească (concordantă cu cea europeană) interzice imixtiunea oricărui organism oficial în politica redacţională a posturilor, aceasta în numele mult clamatului drept la independenţă editorială. Tot ce se poate face în direcţia asigurării măcar a unui anumit standard de decenţă nu poate fi decît rodul unor norme de autoreglementare la care să adere toate posturile, ceea ce, pentru cine observă realitatea de la noi, este o utopie pură. Aşa cum se vede, normele legale, pe care le aplică CNA, nu se raportează la bunul-simţ sau bunul-gust. Probabil s-ar putea găsi modalităţi de extindere a prerogativelor CNA şi în domeniul editorial - deontologic (unele ţări au făcut-o elaborînd coduri deosebit de stufoase), dar cine are interesul să se înhame la un asemenea efort şi cine ar fi în măsură să asigure deplina obiectivitate pe care o presupune aplicarea sa echidistantă în raport cu toţi actorii...? După lansarea raportului, referitor la calitatea scăzută a programelor difuzate de posturile de televiziune româneşti, CNA atrage atenţia asupra faptului că avem de-a face cu un fenomen cvasigeneral, acuzat atît în statele membre UE, cît şi în SUA. Totuşi, cînd este vorba despre buletinele informative, România este una dintre puţinele ţări unde se difuzează ştiri fără evenimente (non-ştiri). Cum comentaţi acest fapt? Ştirile fără evenimente se bazează pe apetitul publicului larg (ca să nu spun needucat) de a recepta senzaţionalul ieftin, morbid şi derizoriu, fără a fi obligat să facă vreun efort de prelucrare şi înţelegere a mesajului; este cel mai facil mod de a cîştiga audienţă la un astfel de public. Trebuie să fii complet naiv ca să poţi crede că proprietarii unor mijloace de formare (ca să nu spun manipulare) a opiniei publice româneşti pot să fie nişte persoane necunoscute şi invizibile, eventual dintr-un alt capăt de lume. Din păcate nu este singurul aspect în care nu se pot face afirmaţii tranşante. Orice prezumţie neînsoţită de dovezi concrete poate fi uşor întoarsă, cu sprijinul legii, împotriva celui care a emis-o. Tabloidizarea, în special cea a ştirilor, poate fi rezultatul evitării în mod intenţionat a subiectelor serioase, în special a subiectelor de investigaţie? Avem nevoie de astfel de programe? Scuza celor care le fac este una singură: asta cere majoritatea publicului. Fals: asta alege publicul din ceea ce i se oferă. Abundenţa de produse subculturale, subumane chiar, mahalagizarea spaţiilor, care cuprind deopotrivă pe realizatori şi privitori, îndreaptă societatea spre destinaţii caracteristice creşterii entropice. Facilul catalizează destructurarea. A aborda subiecte serioase este, în aceeaşi măsură, dificil şi pentru realizatori, iar a le face accesibile pentru nivelul publicului larg se pare că este imposibil. Am spus "se pare" pentru că mai există şi excepţii care bat regula. Fenomenul de tabloidizare e valabil şi pentru televiziunea publică. La fel se întîmplă şi în alte ţări din Europa. Este acesta un motiv de îngrijorare sau posturile publice doar răspund cerinţelor publicului? Atîta timp cît toate televiziunile se închină la acelaşi zeu, audienţa, este normal să nu existe diferenţe majore între producţiile lor. Televiziunea publică ar putea avea şansa, fiind la ora actuală poate singura instituţie suprafinanţată din România, să-şi realizeze obiectivele atît de elegant formulate în acel petec de hîrtie care este legea proprie (discutabil de ce trebuie să se direcţioneze după o lege separată cînd cîntă în acelaşi cor - vezi şi experienţa majorităţii ţărilor europene), dacă ar avea curajul să-şi schimbe idolul, să renunţe la aspectele meschine ale existenţei şi să nu-şi desconsidere publicul. S-a spus că înfiinţarea postului TVR Cultural a fost o greşeală şi că programele culturale ar fi trebuit inserate între emisiunile comerciale pe TVR 1 şi pe TVR 2, adică făcute "sandviş" între o emisiune de divertisment şi un buletin informativ. Credeţi că ar fi fost o idee mai bună? Emisiunile TVR nu ar trebui să fie comerciale, aşa cum TVR însăşi ar trebui să fie, prin natura conceptului de serviciu public, o televiziune, singura, necomercială. Dacă programele sale generaliste şi-ar fi îndeplinit menirea de formare şi informare, fiind prin aceasta nişte mesageri ai unui anumit tip de cultură generală, sigur că înfiinţarea unui canal specializat ar fi fost salutară. Practica a dovedit însă faptul că înfiinţarea acestui canal s-a dorit pentru a exista un ungher în care să fie dosite de ochii lumii emisiunile cu iz cultural, astfel încît marea masă să poată beneficia nestingherit de destrăbălarea tabloidizantă de care aţi pomenit. Credeţi că Big Brother a fost un fenomen media în România? Nu în măsura în care au scontat realizatorii săi. Felul în care acest subprodus a fost receptat de publicul nostru îmi întăreşte convingerea că el poate fi sensibil la emisiuni de calitate, cu principala condiţie de a avea de unde alege şi de a fi format cu răbdare în acest sens. Cine şi de ce are nevoie de Surprize, surprize...? În primul rînd, producătorii săi, cărora le aduce cîştiguri deloc neglijabile; în al doilea rînd, acea parte a publicului care se regăseşte în situaţii mai confortabile decît cele mizere prezentate sau ar dori să se regăsească în conjuncturile telenovelistice prezentate; şi nu în ultimul rînd, cei care fac din această emisiune principalul cap de acuzare împotriva TVR; în fapt, se văd acolo şi lucruri mult mai rele...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.