Noii bisericoşi fără de biserică

C. G.
Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

E drept că ideea acestui număr mi-a venit cînd flacăra violetă s-a intersectat, în viaţa mea, cu Avatar. Două exemple spectaculoase în care o nouă spiritualitate, desprinsă de religiile tradiţionale, se insinuează în viaţa noastră. Există în psihologia colectivă un prototip al omului care se lasă purtat de iraţional: baba de la biserică. Ea este îndeobşte dispreţuită şi ridiculizată. Noi toţi ne simţim din altă lume faţă de ea atunci cînd baba bisericoasă se închină la nesfîrşit şi pupă moaşte, după ce a stat la coadă jumătate de zi şi s-a îmbrîncit cu alte babe religioase. A dispreţui baba bisericoasă este un accesoriu conversaţional aproape obligatoriu al clasei de mijloc urbane şi educate, alături de vacanţele all inclusive, de pildă.

România clasei de mijloc în expansiune, a marilor oraşe şi a noii economii, are legături tot mai firave cu celelalte Românii, cu România babei bisericoase, cu România ţăranului autoconsumator, cu România muncitorului a cărui urbanizare a dat înapoi în tranziţie. Dar acesta nu este un număr despre noile realităţi sociale, ci despre o uimire personală: cît de mult discută noua Românie despre teme spirituale, fără a le considera ca atare.

Am auzit odată o conversaţie între două tinere doamne genul corporate-all inclusive care în decurs de trei minute făcuseră un haz nebun de o bunicuţă ineptă care umbla cu agheazmă şi apoi discutau cu fascinaţie despre feng-shui şi cum să-ţi aranjezi catrafusele prin casă pentru a deschide nu ştiu ce porţi energetice. Nu am nimic cu feng-shui-ul respectiv, e chiar amuzant să citeşti cum trebuie să faci curăţenie pentru a lăsa Chi-ul să zburde liber sau cum trebuie să creşti plante pentru a sparge blocajele energetice. Ce mă enervează este pufăiala unora care citesc asemenea baliverne faţă de babele cu agheazmă. Şi feng-shui-ul şi agheasma sînt în esenţă două forme de spiritualizare a orizontului imediat, două forme iraţionale care încearcă compulsiv să controleze soarta, obiectele din jur şi viitorul proxim. Doar că sînt tratate profund diferit de snobismul social: baba cu agheasmă vine dintr-un ev întunecat, ne e ruşine cu ea, specialista în tranzacţii bancare care citeşte reviste de feng-shui şi aranjează pernele cît să-i fie Chi-ului bine este viitorul. Cel mult, poate să ni se pară ciudăţică, dar atît. Pînă la urmă, strică să creşti plante şi să dai cu aspiratorul?

Vreau deci să iau apărarea babei cu agheasmă. Nu în sensul acelui creator de aforisme – şi el o modă snoabă care începe să treacă – care zicea că preferă o babă bisericoasă în locul a 100 de filozofi atei. Vreau doar să observ că noua societate – fie ea din Bucureşti (unde e în plină expansiune) sau în Londra (unde a învins de mult) – repetă fără să vrea şi fără să ştie anumite pattern-uri spirituale pe care le împrumută de la societatea veche, aia religioasă, habotnică şi, în general, cîh. Fără să mai fie un volum coerent de practici religioase, această nouă spiritualitate este flexibilă ca lumea care a născut-o, supusă modei şi mofturilor la fel ca ea. De aceea este şi greu să o descrii. Unii cred că alegerile prezidenţiale pot fi influenţate prin culori. Alţii – că praful este un păcat contra Chi-ului. Unii cred că, dacă privesc fix la un perete minute bune, în timp ce ascultă muzică bizară, se vor autocunoaşte mai bine. Şi aş putea continua. Toate forme simpatice de ieşire din imediat şi comunicare cu spiritualul. Toţi practicanţii lor îţi vor explica doct că între ei şi baba cu agheasmă este o diferenţă de natură. Nu este.

În plus, le lipseşte total aplombul explicator al religiilor consacrate. Într-un fel sau în altul, religiile mari încearcă să dea răspunsuri la nişte întrebări universale şi cărora ştiinţa nu le-a răspuns: cine sîntem?; unde mergem?; cine a născut Universul?. Nu zic că baba cu agheasmă e pusă pe explicat universul cînd stropeşte curtea dimineaţa. Zic doar că, de pildă, creştinismul înseamnă şi baba cu agheasmă, şi Toma d’Aquino. Noua spiritualitate de care vă zic pare a fi redusă doar la latura stropit-curtea-dimineaţa, fie că se numeşte feng-shui, yoga sau altfel. Marile sale întrebări nu sînt de genul „cine a creat Universul“, ci „de ce mă trezesc cu capul greu dimineaţa?“.

Un caz care merită discutat aparte este cel al ecologismului. El are ambiţii atotexplicatoare, dar nu este o religie, ci o mişcare socială, politică, intelectuală care valorizează natura. Sau este şi religie? Presupune ecologismul un patos spiritual? Nu am un răspuns să vă ofer, ci doar o dezbatere (vezi p. 11).

Regizorul James Cameron tocmai a anunţat că vrea să scrie un roman cu personajele şi povestea din filmul Avatar. Va fi interesant de văzut dacă fără efectele 3D povestea va fi la fel de populară. În definitiv – cum observă Anca Manolescu în interviul pe care ni-l acordă – este paradoxal că o pledoarie pentru viaţa simplă, naturală şi-a bazat succesul pe inventarea unor noi trucuri tehnologice. O mai bună metaforă pentru paradoxurile noii spiritualităţi nu se putea găsi. (C. G.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.