Noaptea fără curent - feerie în trei mişcări

Ioana PELEHATĂI
Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Noaptea fără curent   feerie în trei mişcări jpeg

Scurt preambul, ca să fim bine înţeleşi de la-nceput

În feeriile din capul meu nu ninge. Nici aprig, nici viscolit, nici molcom. Nu, nu: feeria mea e cu soare şi cu apă care-mi clipoceşte la glezne. Pe timp de feerie, n-am altă treabă decît să-mi fac planuri picotite, despre cînd ar fi mai bine să dezgrop sticla aia de vin, din cambuza săpată în nisip. Feeriile mele nu se întîmplă iarna.

Iarna stau în casă, hibernez după formula ennui + nevoie de satisfacţie imediată = fericiri mărunte, simple – şi cam atît. În rest, încerc să nu mă atrofiez complet. Sap în tezaurul de seriale, filme şi muzică al marelui Internet, în veşnica goană după aş-vrea-ceva-nou. Plimb cîinele cît să nu se transforme în pisică. Ies după ţigări, fructe şi atît alcool cît să trec iarna, şi lucrez, lucrez, lucrez. De-acasă. Singură. Dacă s-ar desfiinţa Internetul şi curentul electric, aş putea la fel de bine să mă transform eu în pisică. În urs. Într-un necuvîntător cu un mecanism tăcut şi eficient de autoreglaj termic, fără prea multe nevoi sofisticate.

Noroc că nu desfiinţează nimeni nimic – sînt o creatură a obişnuinţei şi a confortului, care ţine la mica ei burghezie electrificată. Noroc că m-am născut spre sfîrşit de regim totalitar, aşa că raţionalizarea consumului o ştiu doar din poveşti parentale.  

I. Fuga – poco allegro

În seara în care a picat curentul, am avut noroc. Lucrasem tot ce era de lucrat, era sîmbătă, nu se întîmpla nimic de bifat prin oraş, aveam prin casă un băiat simpatic, cu chef pînă acum inepuizabil (de văzut filme) şi ne era un pic foame. Sau poftă. Nuanţa nu era relevantă.

Şi apoi a picat curentul.

Da, ningea feeric afară şi era cerul roşu a noapte (de la ora 5 chiar; cu mulţumiri dlui George Vernon Hudson pentru trecerea la ora de iarnă). Da, în celelalte blocuri din cartierul meu muncitoresc, nordic, plin de pensionari, era curent. Nu, n-aveam nimic urgent de făcut.

Am menţionat pînă acum că sînt anxioasă – dar mă tratez?

Nu mi-a fost niciodată frică de întuneric, am ratat-o pe-asta. Probabil nu mai avea loc în inventarul meu de frici, de-atîta teamă de zbor, înălţime, singurătate, linişte etc. Dar nu-mi mai găseam casa pe întuneric. Casa mea, mereu luminată călduţ şi galben, în care se revarsă torenţi de filme şi curg muzici molcom în live streaming, în care frigiderul concurează motanul la turaţii de tors pe minut. Casa mea era rece şi neagră. Aşa că am înşfăcat băiatul, l-am aruncat în primul metrou şi am plecat. Nu ştiu exact unde. E deja ora 10 şi în zonă nici un supermarket nu mai e deschis – deşi acea celebră reţea belgiană, pe care n-o vom numi aici, a avut grijă să instaleze trei cutii de tablă, cu mîncare şi produse de uz casnic, pe o rază de 2 kilometri în cartier. „Ăla de la Obor e sigur deschis, că-i non-stop“, a spus băiatul, în căutare de soluţii dătătoare de calm, ca de-obicei. Trei schimbări de magistrală mai tîrziu, ieşeam din supermarket, cu două sacoşele de calm, întrupate în următoarele: o sticlă de vin franţuzesc foarte frecventabil, o pungă de cereale, un pepene galben, o brichetă nouă şi două pachete de ţigări. Seara putea să înceapă. În beznă.

II. Regulile jocului – scherzando ma non troppo

Regulile mele: aprindem toate lumînările, lumînărelele, candelele, felinarele, torţe. Dar departe de mustăţile inflamabile ale pisicului. S-a dovedit a fi o operaţiune complicată din punct de vedere logistic.

Regulile lui: lasă telefonul jos. Du-l pe birou şi lasă-l acolo. Băiatul, altminteri iubitor de acces liber pe Internet, mi-a închis pentru o seară Instagram-ul, Facebook-ul, news feed-ul, stream-ul, hashtag-ul, URL-ul.

III. Pe întuneric – tempo comodo

În seara în care a picat curentul, într-un apartament semidecomandat din nordul Bucureştiului, nu s-a întîmplat nimic notabil. Mă rog, poate doar faptul că am înţeles de ce e important să-ţi dezgheţi congelatorul. Altminteri, banal: un băiat şi o fată au stat de vorbă şi-au rîs. Şi-au repovestit episoade din copilărie, prin care mai trecuseră şi în alte seri, dar pe care, pentru că încă nu le înţeleg de tot, le tot povestesc şi răspovestesc pîn-or să capete un sens. Fata n-a avut revelaţia traiului simplu, fără social media. Nu vrea să se retragă în sînul naturii şi nici să experimenteze vreo cură de Internet.

Dar să-l recontextualizăm, involuntar, contemporan şi burghez, pe „s-a luat curentul“. Să n-avem la dispoziţie toată informaţia lumii. Să ne amintim că, înainte de Internet, existau lapsusuri şi să ne descurcăm navigînd printre ele. Să ajungem (previzibil, ştiu) să împingem timpul de la spate, cu poveşti, foc şi vin. Să treacă ore şi ore. Să nu ştim cît e ceasul şi ce se întîmplă în cealaltă parte a lumii, dar să aflăm ce făceam, şi unul, şi celălalt, la 13 ani.

Mi-am regăsit casa pe întuneric. Locuiesc într-o zonă de confort construită din poveşti – indiferent dacă afară ninge sau e soare.

Ioana Pelehatăi este masterand în studii vizuale la SNSPA. Scrie la SUB25.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.