Nefrate cu românul

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Re uniformizarea şcolară jpeg

După Revoluţie, în multe zone rurale, agroturismul a fost una dintre soluţiile salvatoare pentru evitarea şomajului. Cum multe fabrici şi întreprinderi au dat faliment ori s-au închis pur şi simplu din lipsă de randament, să-ţi deschizi o pensiune a devenit nu o modă, ci un mod de a supravieţui financiar. Bineînţeles, nu oricine a putut să o facă. Costurile mari, pe care o asemenea investiţie le presupune şi care sînt amortizate doar în timp şi pe criterii greu de prevăzut, nu şi le permitea toată lumea, aşa că în multe zone s-au încropit şi micile afaceri „la negru“: particulari, care închiriau cîte o cameră, fără să declare cîştigurile, sau care îşi amenajau propria casă ca pensiune neoficială – o casă pentru prieteni. Nu fără însă a se uita cu jind peste gard, la vecinu’ aflat în legalitate.

Mi s-a întîmplat acum cîţiva ani să trag la o asemenea pensiune, care funcţiona „la negru“. Cum zona nu prezenta un interes turistic, nu prea aveam de unde alege. De fapt, primarul satului alesese pentru mine, trimiţîndu-mă la „cumnaţi“. Pentru că aveam acte de decontat, la plecare am cerut factura, fără să mă gîndesc că proprietarii n-aveau habar de aşa ceva. Chitanţe, facturi... de unde să le scoată, toate astea costă, dar, la o adică, sîntem români, deci ne-om descurca noi cumva. Şi abia atunci mi-au spus de austrieci: o familie care s-a propăşit prin zonă, deschizîndu-şi o pensiune extraordinară, n-ai văzut aşa ceva, puţin mai sus pe deal. Acolo trebuie să aibă facturi, căci ei îşi permit şi, pentru că sînt oameni buni, mai mult ca sigur o să-i ajute şi pe ei cu o factură. Uşor îndoită, uşor siderată, am acceptat s-o însoţesc pe soţia proprietarului pînă la pensiunea „nemţilor“. Femeia îmi spusese cît de drăguţi sînt austriecii, cum donează bisericii bani şi cum îi ajută pe cei nevoiaşi din sat; cînd au prea mulţi turişti pe care nu-i mai pot caza, îi trimit să stea prin gospodăriile oamenilor şi că, una peste alta, neamţu’ e pîinea lui Dumnezeu. După un urcuş, cu noroiul pînă la glezne, am ajuns. Austriaca, călare pe cal, încerca să înţeleagă doleanţa gazdei mele, dar clătinînd frenetic din cap, spunea necontenit „nein“, ca pe un soi de cuvînt magic care ar fi putut s-o protejeze de cine ştie ce încercări malefice de a o perverti.

Pe scurt: nu s-a făcut. La întoarcere, discursul gazdei mele s-a schimbat radical. Nu mai era neamţu’ pîinea Celui de Sus, ci un capitalist care vine în ţara noastră ca s-o cumpere, căci deh, ei au bani şi noi slujim pe lîngă ei. Că şi românii ar vrea să le facă concurenţă, dar n-au cu ce!

Pe de altă parte, cînd nivelul de trai este aproape acelaşi, în zonele unde agroturismul s-a dezvoltat din avantajul zonei (mînăstiri, munte sau mare), cuvîntul „concurenţă“ este aproape tabu. Acum un an, în Vama Veche, l-am întrebat pe un localnic, proprietarul uneia dintre primele pensiuni din Vamă, cum stă treaba cu concurenţa? Acum, cînd poţi alege unde să stai, cum îi atragi pe clienţi mai abitir decît o face vecinul?

Mi-a răspuns senin, cu ochii limpezi şi plini de mirare: „Cum adică concurenţă? Păi, noi între noi ne avem toţi ca fraţii, adică dacă n-am eu locuri, te trimit la vecinul, unde ştiu că ai aceleaşi condiţii“. Şi e adevărat. Vecinul are aceleaşi condiţii, aceleaşi preţuri. Îţi este, la o adică, total indiferent dacă stai la X sau la Y. Alegerea e astfel anulată de o uniformitate care îi menţine pe toţi proprietarii la un nivel de existenţă, fără să existe prosperitate din partea unuia care oferă servicii mai bune, dar în detrimentul altuia, care n-are probabil posibilităţi financiare. Sau nu se agită la fel de mult.

Tema lipsei de concurenţă între pensiunile din zonele turistice ori în cele unde se încearcă crearea unui regim turistic este cam aceeaşi: se invocă, uşor patriotic, frăţia. La noi, la români, nu există aşa ceva – concurenţa e demonizată, văzută ca un lucru capitalist. Iar cînd cineva „îţi“ face concurenţă, respectivul este etichetat drept neloial, vecin răuvoitor şi, mai mult, nefrate cu românul.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.